Tiberiu (Teodor) Porucic s-a născut la 1878 în comuna Baxani, judeţul Soroca. Școala primară a făcut-o în sat, după ce a studiat la Școala Duhovnicească de la Edineţ, de unde a
trecut să înveţe la Seminarul Teologic din Chișinău. În autobiografia sa el scrie că în anul 1900, „pentru a evita deportarea în legătură cu activitatea în cercurile revoluționare din orașul Chișinău”, a plecat la București, unde a urmat studii la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din București, pe care a absolvit-o în anul 1907. După absolvirea Universității a lucrat la Institutul de Geologie din București, participând la efectuarea mai multor studii geologice, hidrografice și a zonelor petrolifere și publicând cca 40 de lucrări științifice. Tot în aceeași perioadă, periodic a participat și la cercetarea geologică, hidrografică și topografică a Basarabiei, alături de: O. Langhe, A. Krasovski, N. Florov, M. Pocora. A participat la Congresul al IX-lea Mondial al Pedologilor din 1923 de la Roma.
Încă din anii tinereții T. Porucic s-a interesat de cercetările arheologice, fiind și colecționar pasionat al antichităților și mineralelor. În 1913, în cadrul Societății Naturaliștilor și a Amatorilor de Științe ale Naturii (fondată încă în 1904) a fost creată Secția de arheologie și chiar în prima ședință a ei este prezentat raportul lui T. Porucic: „Cu privire la unele monumente arheologice din Basarabia”. Având colecţii minerale și arheologice, începând cu anul 1911, face donaţii Muzeului Zemstvei din Chişinău (în acest an donează muzeului o colecţie de minerale, în total 67 de unităţi). Începând cu anul 1915, va dona instituţiei muzeale şi colecţii arheologice, bunuri culturale din perioada Paleoliticului, descoperite pe teritoriul Basarabiei.

Sursă: CAPCELEA, Arcadie. Tiberiu (Teodor) Porucic (1878–1954) și aportul lui la cercetarea naturii Basarabiei. In: Академику Л. С. Бергу – 150 лет: Сборник научных статей, Ed. 1, 10-11 martie 2026, Chișinău – Bender. Chișinău – Bender: Eco-TIRAS, 2026, pp. 39-46. ISBN 978-9975-89-337-4.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/08-2026-ecotiras-capcelea-alb150.07.pdf

Personal archive fund of the researcher Gavriil Gaidarji (1937–1998)

Gavril Gaidarji s-a născut la 14 septembrie 1937 în s. Carbalia, rn. Cahul, într-o familie de țărani. Tatăl acestuia, Arcadie Gaidarji era găgăuz, iar mama − Praskovia Gavrilovna Gaidarji era bulgărioaică. Ambii părinți au lucrat la pământ, în perioada sovietică fiind înscriși la munci în cadrul colhozului. Făcând parte dintr-o familie mixtă, Gavriil Gaidarji era cunoscător a două limbi. După absolvirea școlii de şapte ani, și-a continuat studiile la Școala Pedagogică din Tiraspol (1953), transferată în orașul Cahul (1954), urmând apoi studiile la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1957). Atât la școală, cât și la facultate, a demonstrat interese și abilități diverse. Profesorii de la facultate i-au prezis o carieră de matematician, poet, geograf, istoric, inclusiv filolog. În perioada studiilor universitare a participat la lucrări de cercetare științifică, în cadrul expedițiilor științifice colectând un vast material lingvistic și etnografic din satele găgăuze.
În 1961 a lucrat în calitate de învățător la Școala Medie nr. 12 din orașul Bălți (1961). Ulterior, a devenit corector, colaborator literar, secretar responsabil la redacția ziarului Scânteia (Iskra) (1962–1963). În anii următori a activat în cadrul Institutului Pedagogic de Stat ,,Alecu Russo” din Bălți în calitate de lector la Catedra de limba rusă și lingvistică generală (1963–1987), prodecan la Facultatea de Filologie (1971–1972), șef de catedră (1972–1983), conferențiar universitar (1983–1987, prin cumul 1987–1989).
În cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, G.A. Gaidarji a activat în calitate de cercetător științific superior (1987), cercetător științific coordonator la Secția de Etnografie și Folclor (1991), concomitent, director adjunct al Institutului Minorităților Naționale (1991–1996), conferențiar universitar (prin cumul) la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă”
din Chişinău (1988–1994), profesor universitar interimar la Catedra de filologie găgăuză a Universității de Stat din Comrat (prin cumul, 1996).
Spre sfârșitul anilor 1960 a urmat doctoratul la Secția Limbile Turanice a Institutului de Lingvistică al Academiei de Știinţe a URSS (Moscova, 1969–1970), doctor în filologie (1971). A susținut teza cu tema Типы придаточных предложений в современном гагаусском языке (Tipuri de propoziții subordonate în limba găgăuză contemporană). A devenit conferențiar universitar în 1975, cercetător științific superior (1992) la specialitatea 10.02.06 – Limbi turcice în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei Ruse de Științe.

Sursă: PRISAC, Lidia, XENOFONTOV, Ion, SALAGOR, Iulian. Fondul de arhivă personal al cercetătorului Gavriil Gaidarji (1937–1998). In: Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine, Ed. 12, Vol.9, 18-22 septembrie 2025, Chişinău. Iași-Chișinău-Lviv-București: 2025, Ediția 12, Vol.9, pp. 399-411. ISSN 2558-894X.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/399-411_1.pdf

Fondul personal al savantului Anatolie E. Kovarski, cunoscut specialist în domeniul selecţiei şi genetica plantelor, constă, în principal, din documente și materiale privind activitatea sa științifică, inclusiv materiale cu conținut biografic. Crearea fondului s-a datorat inițiativei membrilor familiei sale, care, în 1983, a transmis cele 32 de dosare, datate cu
perioada 1925–1974, spre păstrare Arhivei Științifice Centrale. Ulterior, selectate, ordonate şi sistematizate de către specialistul Secţiei de Filosofie şi Drept al AŞ RSSM, R. Forş, care
a elaborat Fondul (30) personal Anatolie E. Kovarski. De menţionat că activitatea şi realizările acad. Anatolie E. Kovarski sunt reflectate și în dosarul personal al acestuia.
Ca urmare a prelucrării științifice și tehnice Fondul personal (F. 30) al academicianului Anatolie E. Kovarski a fost constituit din 32 de u.p. datate cu anii 1925–1974. Documentele fondului au fost întrunite într-un singur inventar.

Sursă:
PRISAC, Lidia, XENOFONTOV, Ion, SALAGOR, Iulian. Fondul personal al academicianului Anatolie E. Kovarski (1904–1974), din fosta arhivă științifică a AȘM. In: Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine, Ed. 12, Vol.9, 18-22 septembrie 2025, Chişinău. Iași-Chișinău-Lviv-București: 2025, Ediția 12, Vol.9, pp. 388-398. ISSN 2558-894X.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/388-398_1.pdf

În atenția comunității științifice, dar și a publicului interesat, studiul de față prezintă fondul de arhivă personal al scriitorului găgăuz Gavriil Gaidarji1 , doctor în
filologie, care a lăsat drept moștenire propriul patrimoniul științific acumulat pe parcursul anilor, mai cu seamă din perioada în care a activat în cadrul Institutul Pedagogic „Alecu
Russo” din Bălți, a Institutului Pedagogic de Stat „Ion Creangă” din Chișinău și a Institutului Minorităților Naționale din cadrul Academiei de Știinţe a Moldovei. În componența
fondului pot fi găsite: materiale lingvistice și etnografice colectate din satele găgăuze; manuscrise, lucrări științifice-didactice despre limbile găgăuză, bulgară, turcă și rusă; articole
științifice cu privire la problemele alfabetului și ortografiei limbii găgăuze; rapoarte, recenzii, corespondență cu autorii lucrărilor recenzate; teza de doctor habilitat a protagonistului,
varianta redactată; documente cu privire la trecerea scrisului limbii găgăuze la grafia latină; documente și materiale biografice.
Fondul personal al cercetătorului şi scriitorului găgăuz Gavriil Gaidarji este constituit dintr-un singur inventar care include 17 unități de păstrare (u.p.). Intervalul de timp al documetelor incluse în fond este perioada 1963–1998. Inventarul, nemijlocit, include o singură secțiune.

Sursă: PRISAC, Lidia, XENOFONTOV, Ion, SALAGOR, Iulian. Fondul de arhivă personal al cercetătorului Gavriil Gaidarji (1937–1998). In: Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine, Ed. 12, Vol.9, 18-22 septembrie 2025, Chişinău. Iași-Chișinău-Lviv-București: 2025, Ediția 12, Vol.9, pp. 399-411. ISSN 2558-894X.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/399-411_1.pdf

Acad. Mihail Iaroșenko a adus o contribuție deosebită la dezvoltarea științei hidrobiologice și zoologice, la dezvoltarea productivității piscicole, punând bazele cercetărilor hidrochimice, hidrobiologice și ihtiologice în Moldova. A fundamentat teoretic clasificarea tipologică a rezervoarelor din URSS și a dezvoltat baza științifică pentru creșterea productivității biologice a acestora. A fost unul dintre organizatorii și unul dintre liderii cercetărilor în domeniul conservării naturii, acordând o mare atenție problemelor regionale de mediu și protejării resurselor acvatice.
Din inițiativa și sub conducerea sa au fost realizate cu succes cercetări asupra calității de irigare a apelor de suprafață din Moldova, devenind inițiatorul și conducătorul cercetării în RSSM în cadrul Programului Biologic Internațional. În calitate de organizator și conducător al cercetării în domeniul hidrobiologiei, ihtiologiei și piscicultură, au fost implementate o serie de recomandări practice în vederea valorificării durabile a resurselor biologice în interesul economiei naționale. Timp de 20 de ani a fost consultant permanent al organizațiilor de pescuit din republică.
Constituit în anul 2011, fondul personal al academicianului Mihail Iaroșenko include patru unități de păstrare, materiale datate cu perioada 1952–1957.

Sursă: Prisac Lidia, Xenofontov Ion Valer, Salagor Iulian, Fondul de arhivă personal al academicianului Mihail Iaroșenko (1900–1985). În: Acta Universitatis Cahulensis. Volumul XII, partea II. Cahul, 6 iunie 2025. Materialele celei de-a XII-a ediții a Conferinței Științifice Internaționale „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”, Cahul, 2025, pp. 416-426. ISSN 2587-3563. E-ISSN 2587-3571.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/p-416-426.pdf

Primele lucrări științifice ale lui Mihail Moldovan erau dedicate studiului factorilor imunității tutunului la virusul mozaicului tutunului, remarcându-se prin noutate, originalitate și mare semnificație practică. Alte lucrări detaliate au avut în vedere mucegaiul florii-soarelui, mucegaiul tutunului și fundamentarea teoretică a metodelor de combatere a acestora. De o mare importanță sunt lucrările științifice cu referire la virusurile culturilor leguminoase.
În plan didactico-științific, Mihail Moldovan a acordat o atenție deosebită pregătirii cadrelor științifice, sub conducerea lui, fiind susţinute zece teze de doctor în ştiinţe.
La 11 august 1979, M. Moldovan a decedat împreună cu toți membrii familiei, în urma unui accident aviatic.
Fondul personal al membrului corespondent Mihail Moldovan constă, în principal, din diverse documente și materiale care se referă la activitatea sa profesională, inclusiv materiale ce relevă creația și biografia protagonistului. În total fondul este format din şapte unități de păstrare.

Foto: Mihail Moldovan utilizază microscopia electronică în studierea morfologiei virusurilor, anii 1960.

Sursă: Prisac Lidia, Xenofontov Ion Valer, Salagor Iulian, Fondul de arhivă personal al membrului corespondent Mihail Moldovan (1935–1979). În: Acta Universitatis Cahulensis. Volumul XII, partea II. Cahul, 6 iunie 2025. Materialele celei de-a XII-a ediții a Conferinței Științifice Internaționale „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”. Cahul, 2025, pp. 405-415. ISSN 2587-3563. E-ISSN 2587-3571.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/p-405-415_0.pdf

La 15 septembrie 1970, Biroul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei i-a aplicat o mustrare aspră lui Al. Moşanu, pe motiv că cercetătorul a publicat „un articol politic vicios” în ziarul „Sovetskaia Moldavia” din 23 august 1970. Editat sub titlul „Pe calea socialismului”, autorul a fost învinuit că „în mod tendenţios, în pofida factologiei istorice, se reflectă evenimente ce ţin de eliberarea României de sub jugul fascist şi au fost realizate alte erori” În acest mod el a arătat că de fapt România s-ar fi eliberat singură de sub fascism, considerent care a provocat nemulțumirea conducerii de partid a Moldovei sovietice.
La şedinţa Biroului, Ivan Bodiu, longevivul prim-secretar al Partidului Comunist al Moldovei (1961–1980), un antiromân înrăit, iritat de faptul că în articol fusese „denaturat” rolul Uniunii Sovietice şi al Armatei Sovietice, declara: „treceţi sub tăcere victoria Armatei Sovietice, a poporului sovietic în Marele Război pentru Apărarea Patriei. Aveţi un crez clar, iar crezul dumneavoastră este concepţia oficială română. O similitudine absolută. Nu este o simplă greşeală – în articol este expusă poziţia dumneavoastră. Trebuie să fiţi tras la răspundere nu doar în calitate de om de ştiinţă, ci şi de comunist”

Sursa foto: ANA, fototeca, c. a. 27/2196.

DRAGNEV, Demir, XENOFONTOV, Ion. Alexandru Moşanu (1932–2017): de la student-activist la cercetător ştiinţific, profesor universitar şi lider al mişcării naţionale. In: Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”, 2025, nr. 4(79), pp. 135-144. ISSN 1857-0461.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135-144_9.pdf

Istoricul Ilia G. Budac s-a născut la 22 iunie 1916 într-o familie de ţărani din s. Inguleţ, rn. Ustinvosc, azi regiunea Kirovograd, Ucraina. Părinţii săi au fost antrenaţi în activităţi agricole, iar în 1929 au fost încadraţi în colhoz. În autobiografia sa, Ilia G. Budac nota că este ucrainean, iar în două caracteristici semnate de conducerea Academiei de Ştiinţe a RSSM din 28 octombrie 1964 şi 8 iunie 1966 era menţionat ca fiind moldovean.
În opinia noastră, Ilia Budac, născut într-un sat de moldoveni, intenţionat menţiona că este ucrainean dorind în acest fel să se protejeze de represiile staliniste, deoarece putea fi declarat „agent străin”, cum s-a întâmplat cu mai mulţi moldoveni din RASS Moldovenească în anii teroarei (1933–1938).
O bună parte din lucrările ştiinţifice ale lui Ilia Budac au fost elaborate în coautorat cu conducătorul său ştiinţific, Iachim S. Grosul. Despre cooperarea ştiinţifică şi prietenia acestui dublou academic ne-a relatat Ludmila Grosul, fiica academicianului Iachim Grosul: „Îmi amintesc că venea de multe ori la noi acasă (Ilia Budac – n.n.). Împreună cu tata stăteau ore întregi în biroul de lucru al tatei, lucrând cu meticulozitate la materialele ştiinţifice. Eu aveam grijă ca să le aduc ceai și biscuiții pregătiţi de mama. Eram încă o școlăriță pe atunci. Uneori stăteau până târziu. Îmi amintesc că ambii erau pasionaţi de istoria economică.
Știu că au publicat lucrări comune, printre care „Schiţe de istorie a economiei naționale a Basarabiei”. Îmi amintesc că tata a fost foarte îngrijorat atunci când Ilia Grigorievici a decedat”. Un prim rezultat al cercetărilor comune, a istoricilor Ilia Budac şi Iachim S. Grosul au fost publicarea lucrării «Крестьянская реформа 60–70-х годов XIX века в Бессарабии» („Reforma țărănească din anii 60 – 70 ai secolului al XIX-lea în Basarabia”) (1956). De menţionat faptul că această lucrare a fost recenzată pozitiv de istoricul român Gheorghe Bezviconi, care a accentuat faptul că lucrarea se bazează pe bogate surse istorice şi literatura de specialitate.

Sesiunea ştiinţifică a istoricilor. Ilia Budac – în rândul doi, al doilea din stânga. Noiembrie 1961.

Sursă: DRAGNEV, Demir, XENOFONTOV, Ion. Academicianul Ilia G. Budac (1916–1974): de la ucrainean la moldovean şi de la agronom la istoric. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Umanistice), 2025, nr. 10(220), pp. 6-13. ISSN 1811-2668.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6-13_34.pdf?fbclid=IwY2xjawPeC6FleHRuA2FlbQIxMABicmlkETF3Zm01OEg3MDg5aFJMUGhZc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHgB9qQSHvJKI4N3f2hRYx5-ydZ1B7Ej9DIl7F0muxf8KoN7691KJq76m6159_aem_lWTn-WpWrBxfronIvi-qkQ

FONDUL DE ARHIVĂ PERSONAL AL MEMBRULUI CORESPONDENT GHEORGHE CEALÎI (1916–1996)

Fondul de arhivă personal al membrului corespondent Gheorghe Cealîi (1916–1996) a intrat în Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Știinţe a Moldovei în anul 1998 de la Institutul de Energetică al forului ştiinţific suprem din Republica Moldova. Materialul documentar a fost acceptat de către cercetătorul științific I.G. Moroșanu. Studiul reprezintă un material de informare a comunității științifice privind structura și conținutul fondului de arhivă personal al membrului corespondent Gheorghe Cealîi şi poate fi util cercetătorilor științifici interesați de domeniul energetic și de istorie a științei. Fondul include rapoarte, dări de seamă, articole decupate din presa timpului în care este menționat atât necesitatea dezvoltării sectorului energetic, cât și identificarea unor modalități mai eficiente de economisire a surselor energetice, identificarea unor soluții de asigurare a republicii cu combustibil și energie, o analiză a avantajelor și dezavantajelor energiei atomice și hidroenergetice. Pentru cercetătorii interesați de istoria științei pot fi găsite documente și materiale despre activitatea profesională a savantului, date biografice, unele repere privind realizările științifice.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Integrare_prin_cercetare_si_inovare.Stiinte_umanistice_2025_compressed-63-76.pdf

PRISAC, Lidia, XENOFONTOV, Ion, SALAGOR, Iulian. Fondul de arhivă personal al membrului corespondent Gheorghe Cealîi (1916–1996). In: Integrare prin cercetare și inovare.: Ştiinţe umanistice, 6-7 noiembrie 2025, Chișinău. Chisinau, Republica Moldova: Centrul Editorial-Poligrafic al Universităţii de Stat din Moldova, 2025, pp. 63-76. ISBN 978-9975-62-687-3. ISBN (pdf) 978-9975-62-963-8. DOI: https://doi.org/https://doi.org/10.59295/spd2025u