Author Archives: admin

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

COCORUL СOSTEA

De Paști, bunicii au observat că pasărea era mai curată ca de obicei, probabil s-a spălat în baltă, și-a făcut ordine în cuib și a stat mai mult timp „acasă”. Simți-se spiritul de sărbătoare.
Considerîndu-l un personaj de-al casei, bunicul i-a dat cocorului numele Costea. Uneori îi mai zice și Străjerul (Storojul).

Vezi

http://moldova-suverana.md/article/cocorul-ostea_26312

Foto: Cocorul Costea. S. Antonești, rn. Ștefan-Vodă. Foto: IVX, 2 mai 2021

180974687_801474870776607_9114503307659060441_n

SPECIALIȘTII NOȘTRI

Marina Ticu, secretar științific al Bibliotecii Științifice (Instituit) „Andrei Lupan”, și Anna Gunevoi, specialist principal în domeniul resurselor umane, 27 aprilie 2021
sdfghf

35 DE ANI DE LA CATASTROFA NUCLEARĂ DE LA CERNOBÎL

La începutul secolului al XXI-lea, mai mult ca oricând, s-a conştientizat faptul că „satul mare” – Pământul – este un bun al tuturor, iar ritmurile galopante de dezvoltare a societăţilor complexe periclitează ambianţa de existenţă. Indiferent de contextul politic, social, mental, există o dimensiune care îi uneşte pe toţi oamenii – grija faţă de mediul ambiant şi conservarea
acestuia pentru generaţii. Societatea postcernobâl este un semnal de alarmă în faţa perspectivelor de supravieţuire, dar şi o formă de instruire violentă în privinţa „biografiei globale”.

177757732_194616069003178_4559746676280426864_n

Sursă:
Xenofontov, Ion. Societatea postcernobâl. În: Akademos. Revistă de ştiinţă, inovare, cultură şi artă. Chişinău, 2011, nr. 2 (21), pp. 70-76.
Vezi

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Societatea%20Postcernobil.pdf

POSTERE DIN SECOLUL XX

_IMG_5856
Reguli de comportament ale populației în caz de infectare bacteorologică. Poster depistat în subsolul unei clădiri publice din centrul Chișinăului. ivx

27 Martie 1918 – Unirea Basarabiei cu România

ISTORICII UNIRII

Constituirea României Întregite a dus la crearea unui nou tip de istorici, istorici ai Unirii. Sunt istoricii ancorați în evenimentul major din istoria românilor, cei care au o viziune de istorie reîntregită, o istorie de sinteză. Sunt istorici profesioniști bine școliți, cunoscători de limbi moderne, cu viziuni clare asupra evoluției statului, cu o puternică viziune civică și care merg la unison cu produsul științific, precum și cu idealul pe care îl promovează în viața publică. Totodată, poate fi desprinsă și o imagine martirizată a istoricului care a suferit pentru acțiunile și creația sa științifică. Activitatea de cercetare în domeniul istoriei s-a realizat într-un cadru instituțional susținut de statul român. Istoria României a fost interpretată ca fiind o istorie integrată a Europei Occidentale. Istoricii Unirii au fost istorici totali, care au creat și au promovat cultura istorică veritabilă.

1

Xenofontov Ion Valer, Istoricii Unirii, În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 4 (59), 2020, pp. 81-85.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/81-85_31.pdf

APARIȚIE EDITORIALĂ

Spiritualitate și cultură în spațiul pruto-nistrean în secolele XIX–XX. Materialele Simpozionului Științific Internațional consacrat împlinirii a 200 de ani de la editarea în limba română a Bibliei de la Sankt Petresburg/ Coord.: Octavian Moșin, Ion Gumenâi, Chișinău, Tipogr. „Lexon-Prim”, 2020, 286 p. ISBN 978-9975-3291-0-1.

162398833_10159209423784697_4202525452173722014_n

IN MEMORIAM NICOLAE DABIJA (15.07.1948-12.03.2021)

Versuri: Nicolae Dabija

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie , un sat natal
O clopotniță pe deal.

Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât pădurile ne dor
Mai avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât avem un sat departe
Și un grai ce n-are moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

In Memoriam dr. Nicolae STRATAN

12111111

La 9 martie 2021, după o grea suferință, a încetat să bată inima doctorului în științe, conferențiar universitar Nicolae STRATAN, director al Arhivei Științifice Centrale din cadrul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”.

Dr. Nicolae Stratan s-a născut la 2 noiembrie 1952, în satul Nișcani, r. Călărași. După absolvirea școlii medii din sat și-a făcut studiile la Tehnicumul zooveterinar din s. Carmanovo, raionul Grigoriopol (1967-1971), specialitatea medic-veterinar. După îndeplinirea serviciului militar (marină), în 1974 devine student la proaspăt deschisă Facultate de medicină veterinară a Institutului Agricol din Chișinău. Făcând parte din promoția de aur a facultății, absolvent eminent, a fost angajat la Alma Mater (1979), activând pe parcursul a 10 ani în cadrul facultății în posturi didactice, în organizația comsomoliste și de partid ale institutului. A făcut aspirantura la Institutul Unional de Helmintologie ,,K.I. Skreabin” din or. Moscova (1984-1987), care finalizează cu susținerea tezei de doctor în științe veterinare (1987).

După ce a revenit la Chișinău, dr. Nicolae Stratan își începe activitatea în calitate de decan adjunct la Facultatea de Medicină Veterinară (1989-1994), ulterior, prim-prorector la Universitatea Agrară de Stat din Moldova (1994-1999), funcționar public în rangul de Consilier de Stat al Republicii Moldova – șef al Direcției Agricultură și Protecția Mediului la Cancelaria de Stat a Guvernului Republicii Moldova (1999-2001) și viceministru al Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului (2001-2004).

Începând cu anul 2004, dr. Nicolae Stratan își leagă destinul de Academia de Științe a Moldovei (AȘM), activând în managementul cercetării și pregătirii cadrelor în diferite posturi: director general al Centrului de Instruire Universitară, Postuniversitară și Perfecționare a cadrelor la AȘM (2004-2009), prim-prorector la Universitatea AȘM (2009), șeful Direcției Generale Politici în Cercetare la AȘM (2009-2014), directorul Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei, după reformă, redenumită Arhiva Științifică Centrală din cadrul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” (2014-2021).

În toate funcțiile pe care le-a deținut de-a lungul anilor, Nicolae Stratan a manifestat profesionalism creativitate și responsabilitate, principialitate inițiativă și onestitate, decență și modestie, bunăvoință și receptivitate față de subalterni și colegi. Dr. Nicolae Stratan a elaborat și editat Cursul monografic „Expertiza sanitar-veterinară a alimentelor de origine animală” – lucrare de pionierat în republica noastră, în limba română, a publicat și o serie de lucrări științifice și didactice în domeniu.
Rezultatele obținute de regretatul doctor în științe au fost apreciate cu Ordinul „Gloria muncii” (2012), titlurile „Om emerit” (1996) și „Maestru în sport al URSS” (1977), nenumărate medalii și diplome naționale și internaționale.
Exigența, capacitatea de a soluționa creativ sarcinile atribuite, modul onorabil de a-și servi Patria, vor rămâne un exemplu viu, demn de urmat pentru toți cei care l-au cunoscut.
În aceste clipe de grea încercare exprimăm profundă compasiune membrului corespondent al AȘM Alexandru STRATAN și suntem alături de familia îndoliată, prieteni şi colegi.
Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze cu drepții în grădina Sa cea veșnică.

Colectivul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”

Corpul neînsuflețit al regretatului dr. Nicolae Stratan va fi depus joi, 11 martie 2021, la Biserica Tuturor Sfinților din Cimitirul Central din Chişinău, începând cu ora 10:00.
Mitingul de doliu va avea loc la Cimitirul Central, începând cu ora 10:45.

APARIȚIE EDITORIALĂ

Prisac, Lidia.
Istoriografia separatismului transnistrean (1989–2005) /Consultant ştiinţific: Constantin Manolache; referenţi ştiinţifici: Liliana Rotaru, Oleg Bujor. – Ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Chişinău: Lexon-Prim, 2021. – 172 p.

Parte componentă a societăţii, cercetătorul din domeniul ştiinţelor umanistice, ca om mai întâi de toate (conditio humana), sesizează dificultăţi majore în detaşarea faţă de fluxul abundent de informaţii, opinii, concepţii în ideea de a-şi marca un teritoriu propriu, autonom faţă de provocările ,,timpului său”. În contextul în care s-ar rupe de realităţile cotidiene – atât publice cât şi private – istoricul, asemeni lui Robinson Crusoe, ar produce bunuri materiale şi spirituale doar pentru propriul consum şi ar rămâne ostracizat de restul comunităţii. Opera unor autori de studii, monografii etc., este necesar să recunoaştem franc, este sortită „amneziei”, fără a avea un impact social dezirabil şi fără ca să-şi realizeze obiectivul major – sensibilizarea specialiştilor, autorităţilor, cititorilor, publicului larg.

155189721_10159164471784697_654537819028690012_o

APARIȚIE EDITORIALĂ

_02_Afganistan (3)

Xenofontov, Ion Valer, Războiul sovieto-afghan (1979–1989). Studiu de istorie orală. Percepţii. Documente. Ediția a II-a revăzută și adăugită / Red. șt. C. Manolache; Resp. de ed.: Liliana Rotaru, Larisa Noroc, Inst. Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate.  Iaşi, Lumen, 2020, 512 p. ISBN 978-973-166-570-2.

APARIȚIE EDITORIALĂ

_01_Afganistan (3)

Xenofontov, Ion Valer, Războiul din Afghanistan (1979–1989) în memoria participanților din RSS Moldovenească. Ediția a II-a revăzută și adăugită / Red. șt. C. Manolache; Resp. de ed.: Liliana Rotaru, Larisa Noroc, Inst. Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate. Iași, Lumen, 2020, 532 p. ISBN 978-973-166-571-9.

https://edituralumen.ro/librarie-editura-stiintifica/razboiul-din-afghanistan-1979-1989-in-memoria-participantilor-din-republica-moldova-realitate-istorica-si-imaginar-social-ion-valer-xenofontov

NOTE DE LECTURĂ

Recenzie-„Vânătorii-de-zmeie”-de-Khaled-Hosseini

 

UN COPIL TRECUT PRIN RĂZBOIUL DIN AFGHANISTAN

Scriitorul și medicul afghan-american Khaled Hosseini, autorul bestsellerului „Vânătorii de zmeie” (2003), ne prezintă o radiografie tulburătoare a țării sale de origini. Este pastila de narațiune creată dintr-o rațiune psihologică: „oamenii au nevoie de povești, care să le abată atenția de la timpurile grele pe care le trăim”.

Sindromul culpabilității faptului că împreună cu familia a reușit să părăsească țara în ajunul imixtiunii sovietice îi va marca profund itinerarul vieții. S-a creat eternul conflict între cei plecați din țară și cei care au rămas să supraviețuiască. Tensiunea bipolară – cea a cetățeanului supraviețuitor în exilul „de lux” și cea a cetățeanului afghan marcat de penuria materială și spirituală – va fi una fundamentală în edificarea volumului de debut,  un adevărat pașaport al Afghanistanului anilor 1960–2002.

Legătura de sânge este una extrem de puternică în lumea afghană. „Ia doi afghani care nu s-au văzut în viața lor, pune-i în aceeași încăpere zece minute și imediat o să descopere că sunt rude”. Subiectul are în epicentru povestea a doi prieteni, dintre care unul trădează. Spre finalul romanului, ca un deznodământ răvășitor se dovedește că cei doi prieteni erau, de fapt frați vitregi. Cartea reprezintă istoria „țării montane” cuprinse de sindromul războiului fratricid.

Societatea afghană a fost marcată de grave probleme interne de sorginte etnică/națională, lingvistică, religioasă, de mozaic de datini. Afghanii prețuiesc datinile, dar detestă regulile. Pentru afghani loteria genetică care stabilește sexul este una existențială. Or, explozia afghană a prins contur cu mult înainte de intervenția militară sovietică din decembrie 1979.

Imixtiunea Uniunii Sovietice avea doar să amplifice și mai mult situația creată. Kabulul s-a divizat: în cei care trăgeau cu urechea și cei care nu o făceau. Conflictul militar a schimbat profund axa de valori. Or, în „război nu există rușine”. Afghanistanul a devenit sinonim cu țara în care morții sunt considerați mai norocoși, decât cei vii: există oare o moarte mai afghană decât asta? se întreabă autorul cărții.  „Bocetul mamei. Mă rog lui Allah să nu auzi niciodată așa ceva”. Afghanistan, transformat într-un loc fără speranțe, este statul în care sunt mulți copii însă există prea puțină copilărie. Țara războiului a creat un cotidian al războiului: „Urechile ni se obișnuiseră cu șuieratul și căderea rachetelor, cu focul mitralierilor, iar ochii cu imaginea oamenilor care dezgropau cadavre de sub grămezilor de nămoz”.

Plecarea sovieticilor și venirea la putere a talibanilor nu a adus pacea în Afghanistanul cu un Minister al Viciului și al Virtuții, creat de noile autorități. S-au impus noi reguli printre locuitorii afghani: să ții privirile în pământ când sunt talibanii prin preajmă. „Străzile sunt deja pline de orfani și înfometați și îi mulțumesc lui Allah în fiecare zi că sunt viu, nu pentru că mi-ar fi frică de moarte, ci pentru că soția mea are un soț și fiul meu nu este orfan”.

Divizarea societății afghane, înlăturarea sentimentului culpabilității și al trădării fratricide, potrivit autorului, poate fi soluționată prin intermediul valorilor de sorginte confesională. Astfel s-ar întrezări o speranță pentru țara nesperanțelor. Esența răscumpărării păcatelor între afghani rezidă în transformarea vinovăției acestora în bunătate. Cu alte cuvinte, Khaled Hosseini vine cu o soluție consensuală (de sorginte Occidentală) într-o lume a nonconsensului (străină civilizației asiatice): „aceasta este calea de a fi bun din nou”.

 Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

 

 

 

 

 

 

RAPOARTE ANUALE PRIVIND IMPLEMENTAREA PROIECTELOR DIN CADRUL PROGRAMELOR DE STAT

Anul 2020

RAPORT ANUAL
privind implementarea proiectului din cadrul Programului de Stat (2020-2023)
Elaborarea științifică a ,,Enciclopediei Moldovei” și a platformei electronice în contextul dezvoltării societății bazate pe cunoaștere, 20.80009.1606.04
Prioritatea Strategică IV. Provocări societale
Conducătorul proiectului dr. hab. Constantin MANOLACHE

RAPORT ANUAL
privind implementarea proiectului din cadrul Programului de Stat (2020-2023)
Cercetări enciclopedice de economie și de drept economic, 20.80009.0807.18
Prioritatea Strategică IV. Provocări societale
Conducătorul proiectului dr. Alexandru ARMEANIC

PLATFORMELE DE CERCETARE ŞI COMUNICARE DIN CADRUL ACADEMIEI DE ȘTIINŢE A MOLDOVEI – UN PAS SIGUR SPRE INTEGRAREA ÎN SPAȚIUL EUROPEAN DE CERCETARE

Platforma de cercetare şi comunicare reprezintă una dintre modalitățile de abordare şi dialog ştiinţific eficient, metodă iniţiată şi implementată pe larg în diferite centre de cercetare. Actualmente, în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei sunt aprobate patru platforme de comunicare:

  • „Securitatea ecologică în contextul modificărilor accelerate de mediu” (coordonator mem. cor. Maria Nedealcov).

    • Din martie 2021 platforma este coordonată de mem. cor. Elena Zubcov.

  • „Securitatea economică, migrația și transformările demografice” (coordonatori acad. Grigore Belostecinic și mem. cor. Alexandru Stratan),
  • „Accidente vascular cerebrale” (coordonator acad. Stanislav Groppa),
  • „Securitatea alimentară și siguranța alimentelor” (coordonator dr. hab., prof. univ. Rodica Sturza).

Toate lecțiile publice susținute în cadrul platformelor științifice lansate de AȘM sunt disponibile online la adresele https://idsi.md/tv și https://www.privesc.eu/.

Constituirea platformelor științifice de comunicare, inițiate și lansate recent de Academia de Științe a Moldovei este în proces continuu de formare și dezvoltare.

 ASM_platforme_stiintifice1ASM_platforme stiintifice_0

Dr. hab. Liliana Condraticova

NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI 2020

Noaptea Cercetătorilor Europeni – celebrarea științei și cercetării – este o inițiativă a Uniunii Europene sprijinită prin Acțiunile Marie Skłodowska-Curie, care își propune să aducă cercetătorii mai aproape de publicul larg, să demonstreze diversitatea și impactul științei, dar și să motiveze tinerii să aleagă o carieră în cercetare.

În 2019, evenimentul organizat în peste 400 de orașe europene a atras peste 1.5 milioane vizitatori!

În Republica Moldova, Noaptea Cercetătorilor Europeni se află la a 7-a ediție. Anul acesta, evenimentul va avea loc pe 27 noiembrie 2020, atât offline, cât și online!

Cercetătorii se vor întâlni cu publicul și își vor prezenta activitățile prin experimente practice, spectacole științifice, jocuri, teste, concursuri, expoziții și activități digitale. Copiii, tinerii și familiile vor descoperi cercetarea, știința și inovația într-un mod distractiv.

O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ

121014831_10158809525909697_5687789736334663021_o

Xenofontov, Ion Valer, Complexul monahal Japca: istorie şi spiritualitate / Ion Valer Xenofontov; cons. şt.: Octavian Moşin, red. şt.: Constantin Manolache, ed.: Eduard Potângă; Bibl. Ştiinţifică (Institut), „Andrei Lupan” Centrul de Cercetări Enciclopedice. – Chișinău : Lexin-Prim, 2020. – 540 p. – ISBN 978-9975-3283-0-2.

 

FOTOGRAFIA ZILEI

Egumena Parascheva, stareța Mănăstirii Japca, la volanul tractorului, 2019.
Sursă: Arhiva curentă a Mănăstirii Japca

8

Notă: Egumena Parascheva (Zinaida Gușan) s-a născut într-o familie de oameni simpli, la 22 martie 1980, la pomenirea celor 40 de Mucenici, în satul Petrunea, raionul Glodeni. A intrat în Mănăstirea Japca după absolvirea școlii medii din satul natal, în anul 1995. În 1999 primește rasoforia. În 2006 este tunsă în călugărie. În calitate de monahie, a trecut prin toate ascultările din complexul monahal. În 2007 intră în ascultare la Mănăstirea Sfintelor Femei Mironosițe Marta și Maria. A făcut ascultare în biserica, a sădit și îngrijit de parcul lăcașului sfânt, a fost numită responsabilă de schitul mănăstirii cu hramul Sf. Ierarh Modest. Pe 18 noiembrie 2015, monahia Parascheva este transferată la Mănăstirea Japca în calitate de stareță. La 15 ianuarie 2016, Înalt Preasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a întregii Moldove, în cadrul Sfintei Liturghii, i-a încredințat păstorirea obștii monahale. Pe 28 mai 2020, de sărbătoarea împărătească a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la mănăstire, în prezenţa pelerinilor. La Vohodul mic, maica stareță Parascheva (Gușan), a fost avansată în gradul de egumenă și decorată de către Întâistătător cu dreptul de a purta Cruce cu pietre scumpe.

MOTTO-UL ZILEI

„Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”

Constantin Angelescu, ministrul Instrucţiunii Publice (1918–1919; 1922–1926; 1927–1928;
1933–1937)

CARTEA LUNII AUGUST 2020

Anatol Petrencu, Rusia, 2019: „Acesta a fost un an greu…” [«Это был тяжелый год…»], Chişinău, Tipografia Balacron, 2020, 296 p. ISBN 978-9975-66-689-3.

Monografia este compusă din două părţi. În prima parte este expusă politica externă a Federației Ruse, în special faţă de fostele republici sovietice, astăzi state independente. Această decizie am luat-o în urma monitorizării emisiunilor propagandistice ale Kremlinului [de ex., „Vremea pokajet” („Timpul va demonstra”)], care, în unele zile, au acordat mai multă atenţie problemelor reale sau imaginare ale Ucrainei, Poloniei, Uniunii Europene etc., şi mai puţină atenţie problemelor interne ale Federației Ruse. În cea de-a doua parte a studiului sunt analizate problemele interne, cu care s-a confruntat societatea şi administraţia rusă în anul 2019. În Anexe au fost incluse câteva recenzii la cărţile apărute de sub tipar în anii 2018-2019, precum şi câteva documente, ce completează discursul monografic.

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu

Rusia_2019_001

FOTOGRAFIA ZILEI

CRUCEA DE PE MORMÂNTUL CĂLUGĂRULUI PAISIE, CEL MAI LONGEVIV MONAH DIN BASARABIA. A TRĂIT 115 ANI

 Notă: La mănăstirea Japca a slujit cel mai enigmatic şi longeviv călugăr din Basarabia, Paisie (1712–30 mai 1827). Acest „călugăr excentric”, „intrat în călugărie încă în chiliile de peşteră”, adică înainte de 1770, purta haine vechi sau le învechea timp de o zi pe cele noi. Odăjdiile îi erau în permanenţă peticite. La fel proceda şi cu bocancii. Într-un timp avea un papuc de pe timpul ieromonahului Calist (1810-1818) şi altul de pe timpul arhimandritului Sinesie (1822-1824). Paisie a murit la mănăstire la vârsta de 115 ani.

Paisie

PERSONALITĂȚI

ZECE CURIOZITĂȚI DIN BIOGRAFIA LUI DUMITRU MATCOVSCHI

(UN POET ÎN ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI)

 

Anchetă personală:

Crez: poziția artistului contează poate mai mult decât artistul;

Păcate: destule, cu unul mă mândresc – în timpul regimului totalitar

mi-a fost arestată și dată la cuțit cartea „Descântece de alb și negru”;

Dureri: luptă omul cu omul și nu întotdeauna învinge;

Limba cea mai limbă: română;

Poetul cel mai poet: M. Eminescu;

Locul cel mai Sfânt: Basarabia;

Cea mai nobilă stare sufletească: dorul;

Veșnicie: Veșnic e numai cuvântul – cel dăruit cu har.

Am încercat să trăiesc în Cuvânt.

Extras din Dosarul personal Dumitru Matcovschi.

Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei.

Fond 8303, Dos. 29, f. 6, 24.

Poetul și scriitorul Dumitru Matcovschi a avut o contribuție substanțială la dezvoltarea literaturii române, una din valorile spirituale supreme ale tuturor românilor și mai ales ale celor din Republica Moldova, supuși mai bine de jumătate de veac unui proces înșelător de moldovenizare. Numele lui Dumitru Matcovschi ne duce spre mișcarea de renaștere națională  a cărui vârf de lance a fost.

În Dosarul personal al academicianului Dumitru Matcovschi, aflat în cadrul Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei, se reflectă aspecte inedite din viața și activitatea lui Dumitru Matcovschi din prima sursă, adică vom încerca să-l portretizăm apelând la o serie de fragmente culese din autobiografia și dosarul personal al acestuia.

Activitatea lui Dumitru Matcovschi în Academia de Științe a Moldovei trebuie racordată și reevaluată la fenomenul de epocă, care lejer poate fi definit drept fenomenul „Matcovschi”. E poetul cu talent și caracter, cel care a suferit, răbufnit și punctat. Academicianul Dumitru Matcovschi a fost un nonconformist nu doar în lumea oamenilor din domeniul literaturii, ci și în cea din perimetrul comunității științifice. În domeniul creației literare s-a comportat ca un academician, iar în cadrul Academia de Științe a Moldovei s-a comportat ca un poet.

În autobiografia sa D. Matcovschi scria: „Ordine, medalii nu-mi place să port: în anii de grea pomină le-am așteptat, nu mi s-au dat; în anii de după «revoluție» nu le mai aștept, le refuz… Premii: multe (pentru dramaturgie și proză, cântece)…”. Tot despre distincții, D. Matcovschi scria: „multe, nu le duc contul, pe unele le-am refuzat, pe altele le-am acceptat; dintre toate două rămân să-mi întregească biografia: Scriitor al Poporului (octombrie, 1989) și Premiul de Stat al Republicii Moldova pentru volumul „Soarele cel Mare” (1990)”. Pe lângă cele amintite de academician a fost, inclusiv, laureat a numeroase premii din țară și de peste hotare: ‹‹За трудовое отличье›› (1986), Medalia „Mihai Eminescu” (1998, România), Ordinul „Steaua României” cu grad de comandor (2000), „Ordinul Republicii” (1996), cavaler al ordinului „Meritul Cultural” în grad de mare ofițer (2011, România), Premiul Național (2011).

1. Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie 1939, în satul Vadul-Rașcov, județul Soroca. Cu referire la data nașterii, scria: „m-am născut când au vrut să mă nasc părinții mei”. Provenea dintr-o familie de țărani-plugari, Eudochia și Leon Matcovschi care „au muncit la pământ toată viața și au crescut cinci copii…”. Când au venit sovieticii în 1940 și ulterior în 1944, aceștia „nu au plecat în România cu frații și surorile dimpreună”, ci au ales să trăiască „frumoși în naivitatea lor… la Mărgioară, cu nevoile și păcatele lor”. „Cu apele Nistrului au plâns, cu apele Nistrului au tremurat și zile mai zile au așteptat…”.

00119

Membri Academiei de Științe a Moldovei purtând fracul de membru al forului științific suprem din Republica Moldova (la Sesiunea Jubiliară 60 ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și lansarea cărții „Academia de Științe a Moldovei – istorie și contemporaneitate”. De la stânga la dreapta: M.c. Ch. Stratievschi, acad. D. Matcovschi, acad. A. Eșanu, m.c. D. Moldovanu și D. Dragnev, 2006. Foto: Vladimir Colos. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00119d

2. Școala, poetul și scriitorul, a absolvit-o în satul natal. Ulterior, între anii 1956 și 1961 a devenit student la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău, specialitatea învățător de limbă și literatură. A lucrat învățător „doar în lunile de practică”. La anul cinci de facultate a fost invitat în calitate de colaborator literar la ziarul, pe vremuri, „Moldova socialistă”.Activitatea scriitoricească de redacție însă i-a fost întreruptă de serviciul militar pe care l-a îndeplinit în orașul Kaliningrad între anii 1962 și 1964. Acolo, potrivit propriilor afirmații, a „absolvit cursurile de ofițer-artilerist” și a „scris poeme soldățești”.În perioada stagiului militar, în anul 1963, poetul a debutat cu placheta de versuri „Maci în rouă”.După doi ani „de cătănie”, s-a reîntors, în calitate de lucrător literar și șef de secție cultură și literatură, la același ziar, „Moldova socialistă”, iar din 1966 până în 1970 a fost redactor-adjunct al săptămânalului „Cultura”. După patru ani de activitate a fost eliberat din funcție deoarece creația-i „nu corespundea postului pe care-l ocupa”.

3. La scurt timp însă a fost angajat la Editura „Lumina”, apoi a devenit colaborator literar la revista „Nistru”, unde „au urmat opt ani de muncă cerșită”, timp în care a scris cinci romane și câteva volume de versuri, inclusiv piese montate la teatrul „A.S. Pușkin” (astăzi, „Mihai Eminescu”) din Chișinău. Creația teatrală a lui Dumitru Matcovschi se remarcă prin arta dialogului și a replicii, a sugestiei figurative și arhitectonicii, a auto-exprimării personajelor etc.

4. În anul 1988 a fost confirmat drept redactor-șef al revistei „Nistru”, denumită, ulterior, „Basarabia”, cea mai prestigioasă revistă pe vremuri. Pe marginea acestei reviste a desfășurat o fructuoasă activitate de trezire a conștiinței naționale a populației și de integrare a literaturii din Moldova sovietică în spațiul general românesc. Cu referire la revistă, scriitorul Paul Goma spunea: „redactată de Dumitru Matcovschi, „Basarabia”, este cea mai bună revistă românească la ora actuală”.Publicația patronată de Dumitru Matcovschi readucea literatura română la ea acasă, valorificând procesul literar interbelic și permițând publicarea articolelor de istorie națională, cultură și sociologie. În calitate de redactor-șef, Dumitru Matcovschi, găsea sponsori și promova revista în timpuri deloc ușoare.

5. Poetul a fost printre primii care a avut curajul să facă o revizuire a activității sale din perioada sovietică, atunci când „se cântau ode” regimului. Condamnându-se pentru activitatea de altădată, Dumitru Matcovschi și-a reformulat crezul cetățenesc și misiunea poetică. Poetul își vedea menirea de-a fi un tribun și luptător consecvent pentru schimbarea lucrurilor în spațiul strămoșesc, de-a fi crainic al adevărului. În anii redeșteptării naționale, Dumitru Matcovschi s-a impus printr-un neastâmpăr creator și accentuat spirit militant, fapt care i-a adus numeroase neplăceri. De exemplu, placheta de poezii „Descântece de alb și negru”, publicată în 1989, a fost supusă cenzurii.

6. Activitatea sa publicistică, inclusiv cu rubrici în ziarele „Cultura” sau „Literatura și arta”, s-a desfășurat sub „semnul slujirii adevărului, curajului civic și al implicării în problemele realităților social-economice de la sfârșitul anilor 1980”. Scriitorul s-a încadrat intransigent „în lupta pentru oficializarea limbii române, revenirii la grafia latină și la simbolurile naționale”. Tot atunci, Dumitru Matcovschi s-a implicat activ în politică, devenind din mai 1989 până în iunie 1991 deputat în Sovietul Suprem al URSS. Acțiunile de alegere în calitate de deputat s-au soldat, după spusele poetului, cu trecerea sa „prin moarte”. La doar trei zile, 17 mai 1989, după învingerea lui Gheorghe Lavranciuc, șeful Securității RSSM, la alegerile pentru funcția de deputat al poporului din URSS, Dumitru Matcovschi a fost accidentat. În legătură cu acest fapt au fost lansate mai multe ipoteze care conchid că asupra scriitorului s-ar fi săvârșit o tentativă de asasinat. Ipoteza, însă nu a fost demonstrată nici până astăzi. În iunie 2013, când Dumitru Matcovschi era internat în spital și diagnosticat cu un proces expansiv de tumoare cerebrală de etiologie post-traumatică, medicii afirmau că boala s-ar fi datorat accidentului prin care a trecut poetul la sfârșitul anilor 1980.

7. În pofida tuturor impedimentelor, activitatea acestuia în anii 1990 este foarte productivă. Scrie „Soarele cel mic” (1990),„Imne și blesteme” (1991), „Floare Basarabie” (1992, București), „Al țării fiu” (1993), „Of” (1993), „Capul și sabia” (1993, București), „Vad” (1998), „Veșnica teamă” (2001). Scriitorul a devenit un mesager al dorului: dor de viață și patrie, de neam și de grai, de casă părintească și strămoși, de femeie și natură, de adevăr și dreptate, de bine și frumos, de omenie și demnitate. Opera lui Dumitru Matcovschi aduce un omagiu de pietate marilor înaintași, valorilor morale și spirituale perene. Temele persistente în arta acestuia sunt: dragostea, responsabilitatea, datoria, lupta dintre bine și rău, dintre frumos și urât, sentimentul acut al trecerii timpului.

8. Ultima carte de versuri și eseuri elaborată în perioada în care poetul era internat în spital (a reușit să o vadă!), în primăvara anului 2013, are titlu de „Poeme în genunchi”. Așa cum a dorit autorul, cartea a fost lecturată de criticul literar, poetul, traducătorul și redactorul Tudor Palladi. Concepția artistică a lucrării a fost realizată de designerul Vitaliu Pogolșa. Lucrarea a fost finanțată de banii proprii a doctorului în politologie Constantin Manolache. Manuscrisul volumului au fost predat spre păstrare,la 21 decembrie 2018, Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” (director Vasile Malanețchi).

00533

Acad. Dumitru Matcovschi, cercetătorul care prezenta rapoartele de activitate științifică în formă poetică. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00533

9. Ținând seama de calitățile sale de militant al valorilor naționale și de munca asiduă depusă în domeniul scriitoricesc, la 12 decembrie 1995, Asociația Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova decidea să-i confere lui Dumitru Matcovschi titlu de academician la specialitatea „Literatura română”, iar la 27 decembrie 1995 prezidiul Academiei de Științe a Moldovei aproba candidatura acestuia. În legătură cu acordarea titlului de academician, într-o caracteristică semnată de Aureliu Scobioală se menționa: „crezul estetic al poetului se asociază celui civic, neliniștile pentru frumusețea cuvântului ce exprimă adevărul îmbinându-se organic cu neliniștile pentru tot ce tulbură frumusețea morală a omului, echilibrul naturii, pacea și dominarea binelui”.

10. În calitate de membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, D. Matcovschi a avut o activitate dinamică. În cele câteva rapoarte de activitate surprinse în dosar, acesta menționa: „A fost un an jubiliar pentru mine (2009). Mai greu adică” sau „Am muncit ca în anii cei buni… am publicat multe, multe, multe articole de ziar, nu le-am publicat însă pentru darea de seamă și nu voi face trimitere la ele”, „am avut emisiuni radiofonice, televizate, întâlniri cu cititorii mei, în școli, în colectivele de muncă, nu știu câte, nu le-am numărat, eu nu trăiesc și nu scriu după plan…”. Nu rareori D. Matcovschi se întreba: „care e statutul meu în Academiei? Nu e ca și a lui Druță, Doga?” La care tot el răspundea: „am trăit, am luptat – și pentru viață, dar și pentru cuvânt, am scris până la extenuare, cum am socotit de cuviință, nu ca să-mi dau seama, ca să fiu, aici și acum”. Cei care și-l amintesc pe academicianul Dumitru Matcovschi la ședințele Academiei de Științe a Moldovei țin minte replicile sale tăioase și discursurile sale filipice la adresa inechităților din societate.

După ce se retrăsese din viața politică,în rapoartele sale se desprinde adesea o notă de tristețe și amărăciune. Cu referire la activitatea de zi cu zi, academicianul D. Matcovschi scria: „Omul de artă, omul de cultură, omul de știință dintotdeauna n-a avut ore precise de muncă. Nu am nici eu. În primul rând din cauza sănătății, dar și din cauza unui anume specific al profesiei mele de credință: muncesc, scriu, creez, nu întotdeauna când vreau, ci doar când pot. Nu-mi planific ziua, știu că voi fi numai și numai la masa de scris, nu mai am timp de pierdut, muncesc zi și noapte, ca un osândit, o fac însă din convingere, din plăcere, dar și din datorie. Avem obligațiuni, dacă nu în fața instanțelor, în fața Celui de Sus”.

Tot despre activitatea zilnică, Dumitru Matcovschi însera următoarele:

„Ziua mea de muncă începe la masa de scris

și tot aici sfârșește.

N-aș fi fost membru al Academiei, tot așa începea.

Unde public, unde sunt republicat nu știu,

știu ce scriu, cum scriu, când scriu”.

Dumitru Matcovschi este unicul membru titular al Academiei de Științe a Moldovei care și-a prezentat realizările în rapoarte sub formă de versuri:

„A fost un an jubiliar pentru mine..!

Munca de fiecare zi pentru mine este lege,

să fie așadar și pentru ceilalți colegi de breaslă…

scrisul ține de har, nu există zi să nu mă aplec asupra hârtiei,

niciodată însă nu am numărat paginile, cuvintele, cărțile scrise,

știu că sunt multe, foarte multe…”.

În raportul pe anul 2011, poetul scria: „a fost poate cel mai bun an dintre ultimele douăzeci pentru mine, cel mai rodnic. Au văzut lumina zilei două volume de versuri…”.

 

Daniela HADÎRCA, Lidia PRISAC, Ion Valer XENOFONTOV

CARTEA LUNII IUNIE 2020

BIOGRAFII TRUCATE ȘI ASASINĂRI CAMUFLATE ÎNTR-UN DEMERS ȘTIINȚIFIC

 Partea invizibilă a istoriei, cea de după culise, cu rolul ei esențial în mișcarea faptelor și evenimentelor istorice, constituie una dintre preocupările majore ale profesorului universitar Gheorghe Baciu.
Sceptic la mesajul oficial sau la cel emis din perimetrul istoriei oficiale, Gheorghe Baciu, renumit medic legist din Republica Moldova, în profilul meseriei căreia îi consacră cu mult devotement întreaga sa activitate profesională, este atent la detalii, la mesajul criptic, la factologie, la ceea ce se dorește a fi inoculat din perspective subconștientului prin intermediului mecanismului sibilic. În lucrarea de față, autorul a prezentat un itinerar al ideaticii medicinii legale, abordate prin prisma experienței colective, dar și a celei individuale. Pornită de la instinctele naturale, de supraviețuire, istoria lumii a înregistrat cazuri dramatice, de înlăturare fizică ale unor comunități întregi sau ale unor lideri formali și neformali, a acelora care prezentau pericol pentru adversari sau care ar fi umbrit personalitatea altora…
Cercetătorul Gheorghe Baciu face mai mult decât o analiză argumentată a cazurilor de asasinare ale unor personalități istorice, ci ne prezintă și o evaluare a profilului moral al biografiei umane. A ceea ce prezintă omul în esență, pornind de la forma lui biologică de supraviețuire și finalizând cu cea a asasinărilor, omucideri premeditate, ca elemente extreme de înlăturare a adversarilor. Or, această dimensiune este prezentată cu convicțiune în recenta apariție editorială a profesorului universitar Gheorghe Baciu.
Biografiile unor personalități sunt învăluite de mistere, iar uneori mistificate și ascunse publicului larg pentru mai multe decenii sau chiar secole (cum este cazul lui A.S. Pușkin, Lenin, Stalin ș.a.). Ori, acest fapt duce, volens-nolens, la speculații, reevaluări, dispute științifice antrenate în mai multe domenii ale cunoașterii. Din această perspectivă, medicul legist Gh. Baciu se prezintă ca justițiarul în arta argumentării științifice sau a lansării unor ipoteze, care ar putea crea turnuri în reevaluarea subiectelor abordate.
Alegerea biografiilor, intuim, este una aleasă de autor potrivit unor argumente referitoare la impactul acestor personalități în istoria universală și cea națională. Principiul de abordare, de altfel, este ales anume din această dimensiune: a spațiului mare, apoi acest spațiu se îngustează și devine ancorat în cel național (vezi biografiile Ruxandei Lupu, a lui Antioh Cantemir, Nicolae Iorga ș.a.).
Asasinările sau biografiile trucate, potrivit cercetărilor efectuate de Gh. Baciu, ar putea fi clasificate din perspective dușmanului intern sau al celui extern, al dușmanului imaginat, al propriului dușman, al dușmanului provocat etc. Concluzia de bază care rezidă în lucrarea domnului Baciu constă în faptul că la intersecția marilor evenimente istorice se constată și mari tragedii, asasinate, biografii mistificate. Deseori s-au construit biografii pe seama altor biografii, s-au creat mituri ale părinților-fondatori ai statelor, s-au șlefuit biografii-eroice sau viceversa, s-a diminuat și falsificat biografii.
Profesorul Gheorghe Baciu ne demonstrează cu lux de amănunte că schimbarea civilizațiilor nu a modificat însăși esența naturii umane. Omul a rămas același… Mai mult ca atât, posibil că asistăm la noi forme de activizare a maleficului uman… Acesta este mesajul cripticpe care ni-l transmite cu o mare acuratețe Gheorghe Baciu.
Dr. Ion Valer XENOFONTOV
Baciu2020

Gheorghe BACIU. Biografii trucate și asasinate camuflate. Chișinău: Combinatul Poligrafic, 2020. 213 p.

APARIȚIE EDITORIALĂ

Academician Tudor Lupaşcu : Biobibliografie / Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan”, Inst. de Chimie ; ed., red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Aculina Arîcu ; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov ; bibliogr.: Lidia Zasaviţchi, Janna Nikolaeva. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2020 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 492 p. Texte : lb. rom., rusă. ISBN 978-9975-3331-4-6

Lucrarea este consacrată academicianului Tudor Lupașcu, personalitate cunoscută și apreciată în țară și peste hotare pentru realizările sale în domeniul protecției mediului ambiant și folosirii raționale a resurselor naturale. Se prezintă portretul protagonistului în diferite ipostaze: activitatea științifică, educațională, managerială, civică etc. Bibliografia savantului însumează circa 800 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 9 monografii, compendii și ghiduri, ediții de popularizare a științei publicate în ţară şi peste hotare. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, medicilor, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Acad. T. Lupascu_

Tudor Lupascu_final