9 mai. S. Larga, rn. Briceni, 1979

Agenția Națională a Arhivelor (director: dr. Igor Cașu), cu sprijinul Agenției pentru Știință și Memorie Militară a Ministerului Apărării (director: colonel, dr. Vitalie Ciobanu) și în colaborare cu Biblioteca Națională a Republicii Moldova (director: Elena Pintilei) au pus în circuitul public cele șapte volume ale „Cărții memoriei” publicate de Ministerul Apărării al Republicii Moldova pe parcursul anilor 2002–2005. Lucrările conțin listele a cca. 56 mii de basarabeni recrutați în Armata Roșie și care au căzut pe câmpul de luptă în perioada anilor 1944–1945. Listele nu sunt complete deoarece nu includ, cu mici excepții, pe cei care au luptat pe frontul de Est în anii 1941–1944, fie de partea Armatei Roșii sau în Armata Română și nu conțin date cu privire la raioanele din stânga Nistrului.

La elaborarea acestor lucrări valoroase au participat și doi cercetători științifici ai Centrului de Cercetări Enciclopedice ai Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”. Este vorba de colonel, dr. hab., conf. univ. Constantin Manolache (membru al Colegiului de redacție) și locotenent-colonel Sergiu Ababi (responsabil de ediție).

Cărțile pot fi accesate aici:

Vol. I. Bălți, Glodeni, Florești, Râșcani, Săngerei
Cartea Memoriei, Chișinău 2002, Ministerul Apărării, vol. I
Vol. II. Briceni, Dondușeni, Edineț, Ocnița, Otaci
Cartea Memoriei, Chișinău 2004, Ministerul Apărării, vol II
Vol. III. Drochia, Florești, Soroca, Șoldănești, Telenești
Cartea Memoriei, Chișinău 2004, Ministerul Apărării, vol II
Vol. IV. Călăraș, Orhei, Rezina, Ungheni
Cartea Memoriei, Chișinău 2004, Ministerul Apărării, vol. IV (1)
Vol. V. Cantemir, Cimișlia, Hâncești, Liova, Nisporeni
Cartea Memoriei, Chișinău 2004, Ministerul Apărării, vol. V
Vol. VI. Anenii Noi, Basarabeasca, Cahul, Căușeni, Ștefan-Vodă, Taraclia, UTA Găgăuzia
Cartea Memoriei, Chișinău 2005, Ministerul Apărării, vol. VI (1)
Vol. VII. Chișinău, Criuleni, Dubăsari, Ialoveni, Strășeni
Cartea Memoriei, Chișinău 2005, Ministerul Apărării, vol. VII

Sursă: Agenția Națională a Arhivelor

http://arhiva.gov.md/lista-basarabenilor-cazuti-in-al-doilea-razboi-mondial-56-000-persoane/

Istoria învățământului superior în RSS Moldovenească. Bibliografie /bibl.: Lidia Zasavițchi, Janna Nikolaeva; coord.: Liliana Rotaru; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov, Chișinău, 2022, 243 p. (Seria: Historia Universitarea). ISBN 978-993454-5-3.

La alcătuirea bibliografiei au fost consultate colecţiile Bibliotecii Științifice (Institut) „A. Lupan”; Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova; catalogul partajat al bibliotecilor universitare din RM – LibUnivCatalog (http://primo.libuniv.md/); Instrumentul Bibliometric Național IBN (1993-prezent) (https://ibn.idsi.md/) şi altele repozitorii instituţionale din Republica Moldova; resursele online. De asemenea, a fost consultată bibliografia naţională: „Cronica Presei RSS Moldoveneşti” (1958-1990), „Cronica Presei” (1991-1999), „Bibliografia Naţională a Moldovei” (1999-2021); bibliografiile tematice, biobibliografii. Descrierea bibliografică este efectuată conform standardului GOST 7.1 – 2003 „Înregistrarea bibliografică. Descrierea bibliografică.” Selectarea materialelor a fost încheiată la 27 noiembrie 2021. Pentru structurarea materialelor bibliografice ne-am servit de criteriul cronologic, lucrările fiind ordonate potrivit datelor la care au fost publicate.
Bibliografia este destinată specialiștilor în domeniul istoriei regimurilor totalitare, istoriei RSS Moldovenești, istoriei învățământului și educației, specialiștilor în politici educaționale, personalului științifico-didactic din instituțiile învățământului superior și tuturor celor ce se interesează de mentalități, psihologie istorică, sociologie istorică, politici educaționale și altele.

dr. Liliana Rotaru

Autograf de pe fotografia oferită profesorului, muzicologului, folcloristului Gleb Ciaicovschi-Mereșeanu (1918/1919–1999) de către Serghei Lunchevici (1934–1995), protagonistul filmului „Lăutarii” (1971)

Dragă Gleb Simionovici!
Viața-i-Viață! (legată cu ață!)
S-a rupt ața – s-a dus… VIAȚA!
30.I.1973
Serghei Lunchevici (Iar Gleb – bunic!!!)

Drumul spre centru. Foto: IVX, 1 mai 2022

Sursă:
Din trecutul nostru: Revistă istorica dedicata memoriei mult regretatei Sofia Bezveconnaia. Chisinau: Tipografia Uniunii Clericilor Ortodocși din Basarabia, 1934, an. 2, nr. 13-14, p. 38.

Santinelă română la Prut (II). Începutul sec. XX

Grănicer rus la Prut (I). Începutul sec. XX

Pe un fund de ceaun
Se plimbă zi și noapte fum.
(Nourii)

Paștele Blajinilor. S. Beșalma, rn. Comrat, 1978

Aspect din interiorul Bisericii Mazarache din Chișinău, renovată și pictată cu contribuția preotului S. Păduraru, 1936

Mănăstirea Saharna, 1933

Baia comunală din Hâncești, 1935

Vila Asociației Învățătorilor din județul Lăpușna de la Sanatoriul Sergheevca–Șabolat, județul Cetatea Albă, 1938

Conflictul armat de la Nistru : Bibliografie /Biblioteca Ştiințifică (Institut) „Andrei Lupan”, Agenția pentru Ştiință și Memorie Militară ; editor: Constantin Manolache ; redactor științific: Vitalie Ciobanu ; coordonator: Ion Valer Xenofontov ; responsabil de ediție: Lidia Prisac ; bibliografie: Janna Nicolaeva, Lidia Zasavițchi ; coperta și paginare computerizată: Vitaliu Pogolșa. – Chişinău : Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan”, 2022 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”). – 308 p. 100 ex. ISBN 978-9975-62-456-5

Ediția bibliografică are în vizor materialele publicate până în prezent privind geneza, evoluția și perspectivele conflictului militar de la Nistru. La o distanță de trei decenii au fost fixate fapte și evenimente derulate într-un context istoric tensionat: destrămarea Uniunii Sovietice, declanșarea mișcării de eliberare națională de la sfârșitul anilor 1980, proclamarea suveranității și independenței Republicii Moldova.
Volumul include lucrări în limbile română, rusă, ucraineană, engleză, franceză ș.a.
Cartea oferă o perspectivă globală a desfășurării conflictului armat de la Nistru: istorică, politologică, geopolitică, militară, diplomatică, juridică, sociologică, iconografică etc.

Lucrarea poate fi accesată (open access) la următorul link:

Conflictul armat de la Nistru_Bibliografie

Nocturna rurală. Foto: IVX, 24 aprilie 2022

Link-ul de acces: https://us02web.zoom.us/j/85326648794?pwd=MG96cU85d2lsaXJHSjRTcDhiYnBjQT09
Identificator: 853 2664 8794
Cod de acces: 718948

Comitet științifico-organizatoric:
1. Victor JUC, doctor habilitat în științe politice, profesor universitar, director, Institutul de Cercetări Juridice, Politice și Sociologice
2. Gheorghe COJOCARU, doctor habilitat în științe istorice, conferențiar universitar, director, Institutul de Istorie
3. Nina CORCINSCHI, doctor habilitat în filologie, conferențiar universitar, director, Institutul de Filologie Română „B. Petriceicu-Hașdeu”
4. Constantin MANOLACHE, habilitat în științe politice, conferențiar universitar, director, Biblioteca Științifică Centrală (Institut) „Andrei Lupan”

Program Masa rotunda 27.04.22, ora 10.30

La țară, pe înserate. Foto: IVX, 24 aprilie 2022

Agenția pentru Știință și Memorie Militară, în colaborare cu Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan”, inaugurează expoziția tematică „Vexilologie și Heraldică Națională” evenimentul va avea loc la 27 aprilie, ora 9.00, în incinta Agenției, str. Tighina, 47).
În cadrul expoziției vor fi prezentate replicile drapelelor și stindardelor istorice, peste 70 de imagini cu steme, steaguri și drapele, care reprezintă evoluția simbolisticii naționale din diferite perioade istorice din colecția Agenției pentru Știință și Memorie Militară și a Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”.

O caracteristică a itinerarului domniei lui Irod cel Mare, regele Iudeii (37–4 î.Hr.): „S-a suit pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru și a murit ca un câine” (după Iosephus Flavius).

Pe fundalul foametei organizate în anii 1946–1947, cei deportați în cadrul operațiunii cu nume conspirativ „Iug” (Sud), din 6–7 iulie 1949, cel mai mare val de deportări din Moldova sovietică, erau marcați de angoasa spațiului intrus care nu putea să le asigure un trai decent, de aceea au mizat pe aprovizionarea cu alimente din propria gospodărie. Graba organizării deportărilor și limitele impuse de sovietici în privința cantității de mâncare a fost una evidentă și cu impact funest în soarta celor deportați.

Foto: Baraca familiei Roșca, originară din s. Carahasani, rn. Olănești (actualmente, rn. Ștefan-Vodă), deportată în reg. Kurgan, rn. Safakulievsk, sovhozul Elansk. Foto: arhiva familiei Iuraș.

Sursă: Xenofontov Ion Valer, Prisac Lidia, Alimentaţia deportaților din RSS Moldovenească în cadrul operațiunii „Iug” (1949). În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 2 (61), 2021, pp. 96-101

Vezi
96-101_21

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/96-101_21.pdf

„Când lucrurile merg rău într-o comunitate, poți fi sigur că și memoria este de vină!”

Simona Nicoară, Istorie și imaginar. Eseuri de antropologie istorică, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2000, p. 45.

Biserica Întâmpinarea Domnului. Foto: IVX, 12 aprilie 2022

Doctorului habilitat Leonid Voloșciuc : Biobibliografie / Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; ed., red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Larisa Andronic ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov ; bibliogr.: Lidia Zasavițchi, Janna Nicolaeva.– Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2021 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”). – 424 p.

Lucrarea este consacrată doctorului habilitat, profesor cercetător, Om Emerit al Republicii Moldova, Laureat al Premiului Național, Leonid Voloșciuc, personalitate
cunoscută și apreciată înalt în țară şi peste hotare, pentru realizările înregistrate în domeniul virusologiei, microbiologiei, protecției biologice a plantelor și agriculturii ecologice.
Profesorul Leonid Voloșciuc este fondatorul şcolii științifice Protecția microbiologică a plantelor, fundamentând relațiile dintre organismele utile și cele dăunătoare, principiile constituirii biotehnologiilor de producere și aplicare a mijloacelor microbiologice de protecție a plantelor în sistemele de agricultură convențională și ecologică.
Savantul a pregătit doi doctori habilitați şi șase doctori în ştiinţe.
Portretul de creație al doctorului habilitat în științe biologice este prezentat în diferite ipostaze: activitatea științifică, didactică, managerială, civică etc. Bibliografia însumează 445 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 13 monografii, trei manuale, două suporturi de curs, diverse articole în reviste internaționale și naționale, două patente ale Poloniei și 16 brevete de invenție. Volumul este adresat cercetătorilor științifici, profesorilor, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Vezi
Leonid_Volosciuc_Biobibliografie_ (1)

Biblioteca din apartamentul lui Valentin Ceaușescu include enciclopedii, inclusiv Marea Enciclopedie Sovietică. Foto: IVX, 5 aprilie 2022

Ilie Lupan, Însemnările unui tânăr rebel /Ed.: Constantin Manolache; resp. de ediție: Ion Valer Xenofontov; copertă: Vitaliu Pogolșa; Ministerul Educației și Cercetării, Biblioteca Ştiințifică (Institut) „Andrei Lupan”, Chişinău, S. n., 2022 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”), 147 p. ISBN 978-9975-62-453-4.

Cartea include amintirile din viața studențească a jurnalistului și traducătorului Ilie Lupan. Se prezintă profiluri de personalități, universul studențesc (de la sesiune la sesiune, viața în cămin, lucrul în colhoz, timpul liber etc.), aspecte din istoria Chișinăului, ingerința factorului politic în sistemul de învățământ superior. Volumul este adresat istoricilor, antropologilor, jurnaliștilor, tuturor cititorilor interesați de viața interioară din cadrul sistemului de învățământ superior.

Întotdeauna m-am temut de banal, de lucruri și fapte anoste care ne-au înconjurat și au tins să ne îndobitocească, să ne depersonalizeze. Dacă mi-a reușit să trezesc cât de cât interesul pentru niște vremuri sub care am fost nevoiți să trăim și să suferim, să supraviețuim, vremuri de care mulți vor să uite ca de un coșmar, înseamnă că munca mea (pornită într-o glumă) nu a fost zadarnică…
Ilie Lupan

CARTEA TÂNĂRULUI REBEL

Ilie Lupan s-a născut la 21 mai 1957 în s. Colibași, raionul Vulcănești (astăzi, raionul Cahul). Absolvește școala medie din satul natal în 1974. În 1975, s-a înscris la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Chișinău, pe care o absolvește în 1980. După facultate, a activat în diferite funcții la Teatrul „Luceafărul”, la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, la ziarul „Tinerimea Moldovei”, redactor la Editura „Cartea Moldovenească” (1982–1990). Publică în presa periodică articole și interviuri care abordează subiecte tabuizate: trecerea la alfabetul latin, denumirea corectă a limbii, foametea organizată de regimul de ocupație, deportările ș.a. După tipărirea unui articol de investigație despre soarta monumentului lui Ioan Vodă cel Cumplit de la Cahul, în octombrie 1988 (distrus de sovietici în 1940), în vara lui 1991, autoritățile locale decid să restaureze bustul domnitorului (după o fotografie de epocă, publicată în revista „Columna” de autorul investigației).
„Am scris, încă prin 1988–1989, despre valurile de deportări din Basarabia și despre foametea organizată în 1946–1947, adică despre genocidul basarabenilor organizat de ruși. Discuțiile cu oameni din Colibași și din alte zone m-au cutremurat, încât scriam, acasă, și plângeam […]. Mi-am zis atunci că nu voi mai scrie niciodată despre asta”. În 1989, la Editura „Cartea Moldovenească”, apare volumul magistral „Povară sau tezaur sfânt” (alcătuitor și coautor Ilie Lupan), în care au fost incluse cele mai importante articole semnate de savanți, ziariști în susținerea revenirii la alfabetul latin și la denumirea corectă a limbii – limba română. Printre acestea se numără și „Veşmântul fiinţei noastre”, adevărat manifest al mişcării naţionale, elaborat de Valentin Mândâcanu. În 1990, la aceeași editură, apare volumul „Fărâma cea de pâine…”, la care, de asemenea, Ilie Lupan este alcătuitor și coautor, volum care inserează articole despre suferințele basarabenilor în timpul foametei organizate în 1946–1947 de către regimul sovietic de ocupație. Între 1990 și 1997, a lucrat în presa scrisă: revista „Columna”, hebdomadarul „Literatura și Arta”, ziarele „Țara”, „Mesagerul”. Concomitent, în anii 1993–1999, a fost corespondent special pentru Republica Moldova la ziarele „Meridian” „Cotidianul” (București) și „Monitorul de Iași”. Redactor și traducător la Agenția Infotag (1997–2005), redactor la Agenția de Stat Moldpres (2005–2013). Din 2013 și până în prezent este redactor-șef adjunct al ziarului „Vocea poporului”. Pe parcursul anilor, a colaborat cu diferite publicații, printre care „Flux”, „Jurnal de Chișinău”, „Timpul”, revista „Amic” ș.a. În 1993, Ilie Lupan editează cartea de publicistică „În așteptarea marii judecăți” (Editura „Universitas”). A publicat versuri în diverse publicații („Literatura și Arta”, „Țara”), proză și versuri în revista „Viața Basarabiei”. A participat, ca invitat, la diverse emisiuni radio și TV, în care și-a expus opiniile în probleme de interes public. Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova (1993). Premiul I al Fundației „Soros” pentru cele mai bune articole de investigație (1995) .
Referitor la amintirile din viața studențească, jurnalistul Ilie Lupan menționează următoarele: „Am promis, într-un cerc mai restrâns, că voi mai scrie despre studenție (există folclor studențesc, dar nu există o cronică a unor pagini din viața noastră), așa cum a fost, cu bune și rele, dar frumoasă, irepetabilă. Despre profesorii iubiți și mai puțin iubiți, așa cum a fost. Fiindcă, am mai spus-o, voi scrie doar adevărul, chiar dacă acesta nu va plăcea cuiva. Și am mai zis că mai degrabă îmi tai o mână decât să scriu neadevărul sau să scriu pe placul cuiva. Și voi scrie doar despre fapte verificabile, cu sau fără martori […]. Dar, ca să nu plictisesc, voi alege doar momentele dramatice sau vesele, fiindcă pe cine interesează oare mediocritatea, fie aceasta și de aur? Topârceanu nu în zadar și-a intitulat o carte «Balade vesele și triste». Fiindcă și viața noastră a fost (este) împănată cu momente mai vesele sau mai triste […]”. Stilul deosebit de a nara, a la Ion Creangă, pe care l-am desprins de la jurnalistul Ilie Lupan, se pare că este un specific local, fapt pe care l-am consemnat cu convicțiune de la un alt sătean vestit, profesorul Ion Comanici (născut la 14 iulie 1933, în comuna Colibaşi, judeţul Cahul), mareșalul nucului comun (Juglans regia L.).

Ion Valer XENOFONTOV, dr. în istorie

Arta stradală. Chișinău. Foto: IVX: 30 martie 2022

Convocat în ședință solemnă, organul legislativ (Sfatul Țării) al Republicii Democratice Moldovenești (Basarabia), prezidat de Ion Inculeț, a votat „Declarația de Unire a Basarabiei cu România”. În document se menționa: „în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama sa, România”. Unirea a fost votată de 86 de deputați, 3 voturi au fost împotrivă, 36 de deputați s-au abținut de la vot. Sfatul Țării și-a desfășurat activitatea în vederea realizării reformei agrare, s-a menținut autonomia provincială, se garantau drepturile și libertățile cetățenești, inclusiv respectarea celor ale minorităților. La 9/22 aprilie, printr-un decret, Regele Ferdinand I a promulgat actul unirii declarând „Basarabia unită cu România de veci una și invizibilă”. Consiliul Directorilor Generali (Guvernul basarabean) condus de Petre Cazacu a administrat provincia până la preluarea Basarabiei de către executivul român. La 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării a declarat unirea necondiționată a Basarabiei cu România. În anii 1918–1940, 1941–1944, Basarabia a fost parte componentă a României întregite.
IVX

Expoziție tematică organizată de Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan”, Ministerul Educației și Cercetării (str. Academiei 5A, mun. Chișinău)

Casa Pionerilor. Tiraspol, anii 1930.
Sursă: Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. RASSM. Cota arhivistică: HBФ-805-03

Țărani din Colhozul „Partizanul Roșu”, raionul Slobozia în activități agricole, 1938.
Sursă: Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. RASSM. Cota arhivistică: н/3070

Academicianul Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei, i-a oferit ambasadorului României în Republica Moldova, E.S. Daniel Ioniță lucrarea
Demir Dragnev, Constantin Manolache, Ion Valer Xenofontov, Academia de Ştiințe a Moldovei: evoluție, instituționalizare, personalități (1946–1961–2021): Album enciclopedic /Coord.: Liliana Condraticova, Chişinău, Biblioteca Ştiințifică (Institut) „Andrei Lupan”, 2021, 148 p. ISBN 978-9975-3331-7-7

La 23 martie 2022, diplomatul a vizitat Academia de Științe a Moldovei cu ocazia finalizării misiunii diplomatice în Republica Moldova. Foto: Eugenia Tofan.

Preotul Paul Mihail (29 iunie 1905, Cornova, Orhei – 11 octombrie 1994, București) în bogata sa bibliotecă, 1939. Această bibliotecă a fost distrusă după 28 iunie 1940, în urma anexării Basarabiei de către URSS.

Reprezentanţi ai Comitetului Revoluţionar Provizoriu al RASSM. De la stânga la dreapta: G.I. Kotovski, G.I. Buciuşcanu, G.I. Starâi, I.N. Krivorukov, A.I. Stroev, I.I. Badeev, 1924. Sursă: Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. RASSM. Cota arhivistică: н/6029

„AMINTIRILE STUDENTULUI ȘPILER”

Porecla de „student șpiler” sau șmecher i s-a dat în lagărul de concentrare de la Dubravlaga (sătucul Leplei, RASS Mordovă), unul dintre cele mai acerbe din cadrul Uniunii Sovietice, unde își ispășea pedeapsa Boris Marian, fiind condamnat din motive politice pe un termen de 5 ani pe când era student în anul IV al Facultății de Jurnalistică a Universității de Stat „T. Șevcenko” din Kiev.

Sursă:
Ion Valer Xenofontov, „Amintirile studentului șpiler” – o veritabilă sursă istorică, În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 4 (63), 2021, pp. 166-168.

Vezi
166-168_19

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/166-168_19.pdf

„Miliția sovietică umbla în haine albastre. Mașini nu aveau, dar le rămăse-se foietoanele de la autoritățile române […], le-a mai rămas și cai de la pretură și patrulau cu ele, umblau prin sate […]. Au început să organizeze magazin în sat […] în care se vindea încălțăminte din părăsină (materie), din piele nu erau […] am văzut chiar și soldați, și ofițeri încălțați în cizme de părăsină. Era foarte primitivă Armata Roșie atunci, în 1940 […]”.
(Fragment din interviul realizat de IVX și Lidia Prisac cu Profesorul Vladimir Potlog, 28 noiembrie 2014)

Lucrarea coordonată de domnul dr. Cosmin Budeancă* a ajuns la Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan” a Ministerului Educației și Cercetării al Republicii Moldova. Mulțumim pentru donație. Felicitări, editorilor! Felicitări, autorilor!

*Cosmin Budeancă (coord.), Vieți în umbra trecutului. Supraviețuirea și integrarea socioprofesională a familiilor foștilor deținuti politici în comunism. Marturii și documente. Volumul I, Polirom, 2021

Xenofontov, Ion Valer. România în sistemul de securitate europeană în secolul XX–începutul secolului XXI: Note de curs / Ion Valer Xenofontov; referenţi ştiinţifici: Anatol Petrencu [et al.]; Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Departamentul Istoria Românilor, Universală şi Arheologie. – Chişinău: CEP USM, 2021. – 159 p. ISBN 978-9975-158-58-9.

Epoca Dezordinii ar putea marcha o șansă pentru Europa ca aceasta să devină o mare putere și să se consolideze și mai mult procesul de integrare sau să ajungă la paroxismul contradicțiilor. Cele opt elemente care vor caracteriza Epoca Dezordinii sunt: periclitarea relațiilor China–SUA și o inversare a tendințelor globalizării; deceniul cu impact sporit pentru Europa; perioadă dominată de deficite și datorii; inflație sau deflație; sporirea inegalităților după care va urma o reacție adversă ce inversează tendința; se va adânci clivajul dintre generații; dezbaterea climatică; revoluție tehnologică sau bule tehnologice. În profilul „diplomației digitale” (digital diplomacy) se reconfigurează și noile realități globale, cu impact direct asupra raporturilor internaționale. În 2019, cheltuielile militare în plan global au atins cel mai înalt nivel de la sfârşitul Războiului Rece. Potrivit unui raport al Institutului Internaţional de Cercetare a Păcii din Stockholm publicat la 26 aprilie 2021, în anul 2020, în plină pandemie, s-a constatat o majorare a cheltuielilor militare globale, ajungând la 1 981 mld. dolari (cca 1 650 mld. euro), o creştere cu 2,6% pe parcursul unui an, în timp ce PIB-ul global s-a diminuat cu 4,4%. Statele Unite sunt urmate de China, al cărei buget militar a reprezentat 13% din cheltuielile globale. Cheltuielile militare ale Chinei, care au crescut constant în ultimii 26 de ani, reflectă creşterea înregistrată în domeniul economiei. În Franţa, clasată pe locul opt, cheltuielile militare s-au majorat cu 2,9%, ajungând la 52,7 mld. dolari. (Vezi pp. 135-136)

Vezi
Note de curs_Xenofontov_I_V

La 3 martie 2022 conducerea Republicii Moldova a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană.

MESAJUL „PĂRINTELUI TURCILOR” PENTRU UMANITATE
„Pace în țară, pace în lume”/ „Yurtta Barış, Dünyada Barış” (în limba turcă)
(Mustafa Kemal Atatürk, 1881–1938)

Monumentul lui Mustafa Kemal Atatürk din fața Ambasadei Republicii Turcia în Republica Moldova. Foto: IVX, 2 martie 2022

Războiul a fost declanșat în noaptea de 1 spre 2 martie 1992. Momentul n-a fost unul aleatoriu. Or, la 2 martie 1992,
Republica Moldova urma să devină membru plenipotențiar al Organizației Națiunilor Unite. Drept urmare, noul stat era recunoscut internațional, atribuindu-i-se statutul de subiect de drept internațional. De aceea s-au declanșat acțiunile secesioniste. La 2 martie 1992, forțele separatiste din stânga Nistrului au întreprins acțiuni violente împotriva Secției raionale de poliție Dubăsari,ultima unitate de poliție din zona separatistă subordonată Chișinăului. În câteva zile tensiunile s-au extins și în alte localități dinstânga Nistrului, riscând să escaladeze dintr-un conflict local în unul regional. „Gardei transnistrene” i s-au alăturat și peste 3 000 de pușcăriași eliberați din penitenciarele rusești pentru a veni în ajutor enclavei separatiste.
De partea structurilor separatiste a fost implicată plenar Armata a 14-a a Federației Ruse. Aceasta în contextul în care forțele armate ale Republicii Moldova erau în etapa incipientă de constituire. Separatismul a fost sprijinit de Duma de Stat a Rusiei, mijloacele de informare în masă rusești. Ghennadi Selezniov, președintele Dumei de Stat a Rusiei, declara în cadrul unei vizite efectuate la Chișinău în anul 1992: „Noii, rușii, a trebuit să susținem Transnistria în conflict”.
În 1992, alături de operații militare s-a dus și un război al securității economice. Au fost închise conturile bancare ale Republicii Moldova în Federația Rusă, a fost
sistată conducta de gaze naturale și stopat exportul acestuia.

Foto: Un bloc al Școlii Profesionale de Croitorie din s. Cocieri, rn. Dubăsari, în ruine (edificiu avariat în timpul războiului de la Nistru, 1992). Foto: IVX, 29 iulie 2018

Vezi Xenofontov Ion Valer. Istoria recentă a Republicii Moldova. În: Revista Militară. Studii de securitate şi apărare, Chișinău, 2018, nr. 2 (20), pp. 69-109.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/69-109-compressed.pdf

În numărul recent al revistei Magazin istoric (martie, 2022) dr. Ion Valer Xenofontov a prezentat o sinteză a istoriei Mănăstirii Japca, mănăstirea Rezistenței, aflată de strajă la Nistru.
Sursă: Xenofontov I.V. De strajă la Nistru: Mănăstirea Japca. În: Magazin istoric, nr. 3, martie, București, 2022, pp. 13-21.

Academician Gheorghe Duca: biobibliogr. / Ministerul Educaţiei şi Сercetării al Republicii Moldova; Biblioteca Științifică (Institut) ,,Andrei Lupan” /Ed.: dr. hab. Constantin Manolache; resp. de ed. Ion Valer Xenofontov, bibliogr.: Janna Nicolaeva, Lidia Zasavițchi; paginare digitală: Valeriu Oprea; copertă: Vitaliu Pogolșa; Foto copertă: Eugenia Tofan, Chișinău, Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan” (Institut), 2022, 352 p. (Colecția: Biobibliografie).

Cea mai recentă lucrare din colecția „Biobibliografie” este editată cu ocazia aniversării a 70-a a academicianului Gheorghe Duca, personalitate apreciată în țară și peste hotare pentru realizări remarcabile în cercetare. Academicianul Gheorghe Duca este fondatorul Chimiei Ecologice, o ramură nouă în știință.
Lucrarea include următoarea structură: CV-ul protagonistului. Șase reprezentanți notorii ai științei îl prezintă pe academicianul Gheorghe Duca în diferite impostaze: savant, fondator de școală științifică, manager, profil de personalitate
Bibliografia include titlurile autoreferatelor tezei de doctor și doctor habilitat, 51 de monografii elaborate în calitate de autor și coautor, titlurile a 13 manuale, 25 de lucrări metodico-didactice, 143 de lucrări elaborate sub redacţia domnului academician, 455 de titluri de articole știinţifice, 491 de material la manifestări științifice, 166 de brevete de invenţie, 165 de participări la expoziţii internaţionale de invenţii și tehnologii noi, 550 de lucrări de popularizare a știinţei, interviuri, lista celor 30 de teze de doctor habilitat și doctor susținute sub conducerea/consultarea științifică, numărul de titluri la rubrica personalia însumează 232 de intrări.
Lucrarea este adresată profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Miranda, 8 ani. Culorile zilei, 27 februarie 2022. Ulei, pânză, 45 x 35 cm.

Organizație Comsomolistă. Tiraspol, 1923.
Sursă: Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. RASSM. Cota arhivistică: н/3090

Cerul în direcția s. Sinești, rn. Ungheni în dimineața zilei de 19 februarie 2022.
VLADIMIR POTLOG (1 august 1927, s. Sinești, azi rn. Ungheni, Basarabia, România – 19 februarie 2022, mun. Chișinău, Republica Moldova)

Profesorul Vladimir Potlog la o promenadă cu soția în centrul Chișinăului, 1978. Arhiva familiei Potlog.

Profesorul Vladimir Potlog, istoric de vocaţie, om de o cultură deosebită, înaltă ţinută morală şi spirituală, intelectual de elită, este o figură emblematică pentru sistemul universitar din spaţiul pruto-nistrean de la mijlocul sec. XX începutul sec. XXI.
Vladimir Potlog s-a născut la 1 august 1927, în comuna Sineşti, plasa Corneşti, judeţul Bălţi, Basarabia, într-o familie de ţărani. Primele studii le-a făcut în satul natal. La şcoala medie din Corneşti, graţie harului didactic al învăţătorului Iacob Voldman, junelui Vladimir Potlog i s-a cultivat dragostea de Istorie. În anii 1949–1953 a studiat la Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat. „La Institut, la nivelul ministerelor nu era bine gândită programa de învăţământ. Am învăţat obiecte pe care le-am trecut şi-n şcoală, de exemplu, disciplina «Limba rusă» am învăţat-o la acelaşi nivel, din aceleaşi manuale, pe care nici nu le prea aveam. Totul am învăţat din conspecte, la bibliotecă era un singur manual la toată grupa”. O problemă dificilă o constituia şi studierea limbilor străine, care „nu erau în voga acelor ani”. Profesorii, în majoritate din raioanele din partea stângă a Nistrului, nu vorbeau într-o limbă literară. „Lecţiile se ţineau în limba moldovenească, chiar şi istoria partidului, într-o limbă foarte pocită”.
Cei mai calificaţi erau profesorii care absolviseră universităţile în România, la Iaşi. Este vorba de profesoara de psihologie Cleopatra Mihailovna Vnorovschi, autoarea unui studiu despre Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău.
Vl. Potlog consideră că în anii de studenţie a consumat mult timp valoros cu audierea unor discipline inutile, care respectau în totalitate „rigorile timpului” sovietic. Istoria Partidului Comunist al URSS crea cea mai mare repulsie printre studenţi – „ne-a provocat o senzaţie de respingere…, nu înţelegeam noi ce mâncare de peşte era asta”. A absolvit Facultatea de Istorie cu excelenţă. A avut nota „4”, din sistemul de apreciere de 5 puncte, doar la disciplinele „Limba rusă” şi „Istoria pedagogiei”. După absolvirea institutului a început cariera la Alma Mater, având cea mai longevivă carieră didactică universitară din Republica Moldova: a conferenţiat în mediul universitar din 1953 până în 2011.
Penuria materialelor didactice constituia un impediment serios în desfăşurarea cu succes a activităţilor didactice. În 1960, după fuziunea Institutului Pedagogic Moldovenesc de Stat cu Universitatea de Stat din Chişinău, Vl. Potlog a activat, în noua structură, în calitate de lector superior (1 septembrie 1960 – 21 mai 1974), conferenţiar universitar (22 mai 1974) la Catedra de istorie universală, conferenţiar la Catedra de arheologie şi istorie antică (27 februarie 1991 – 29 august 2011). Alături de cariera didactică a exercitat şi funcţii administrative: prorector la studii cu frecvenţa redusă (26 septembrie 1974 – 24 octombrie 1983), decan interimar (24 octombrie 1983 – 27 decembrie 1983) şi decan (27 decembrie 1983 –12 ianuarie 1989) la Universitatea de Stat din Moldova. S-a eliberat din funcţia de conferenţiar universitar la 30 august 2011. Deşi a deţinut şi funcţii administrative, a considerat că menirea s-a principală a fost cea de profesor, căreia i s-a dedicat cu multă abnegaţie şi dăruire.
În pofida contextului sociopolitic dificil, a ştiut să evite impactul nemijlocit al politicului în domeniul ştiinţei istorice prin predarea cursurilor de istorie antică, predilecţia fiind cultura Greciei Antice. „Istoricul Antichităţii” în activitatea pedagogică din învăţământul superior a ţinut permanent cursul normativ de „Istorie antică universală”, cursuri speciale şi auxiliare: „Originea şi evoluţia creştinismului în Imperiul Roman”,„Cronologia istorică”, „Istoriografia istoriei antice”. La Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova a ţinut cursuri normative: „Istoria Greciei şi a Romei Antice”, „Istoria evreilor în Antichitate”. A pus accentul pe educaţia estetică, deontologică şi etică în formarea tinerilor specialişti. Prin darul narativ deosebit cu care este înzestrat, a dezvoltat imaginaţia audienţilor prin deplasarea lor virtuală în trecutul istoric, lucru deosebit de important, în mod special, în perioada regimului totalitar sovietic, când puţini îşi puteau permite să viziteze pe viu marile civilizaţii ale lumii – Grecia, Egiptul… Generaţii de studenţi îşi amintesc cu nostalgie de prelegerile facultative pe care le ţinea profesorul Vl. Potlog în afara programului de muncă, fără a fi remunerat, lucru puţin apreciat în societatea de astăzi cu valori profund comerciale.
Chiar dacă a fost un profesor exigent faţă de studenţi, aceştia l-au respectat şi onorat. Au fost situaţii în care unii, deşi au picat examenele de mai multe ori, în final i-au zis mulţumesc, deoarece i-a învăţat să înveţe. Secretul a constat în faptul că a văzut în fiecare student o personalitate deosebită şi nu le-a ştirbit din respectul uman, ci a tins să le cultive dragostea faţă de Carte şi Istorie.
Ni s-a destăinuit că noaptea visează faraoni, eroi despre care le-a relatat cu drag generaţiilor de studenţi… Are o mare remuşcare: prin anii 1970 a pus nota „3” la o studentă, care, posibil să fi meritat şi nota „4”, deoarece era foarte străduitoare…
A fost distins cu titlul onorific de „Lucrător emerit al şcolii superioare din RSS Moldovenească” (1985). Pentru activitatea pedagogică şi ştiinţifică prodigioasă a fost decorat cu distincţii, diplome de stat şi departamentale, inclusiv Medalia „Meritul Civic” (1998), Medalia „Alexei Mateevici” (2008).
Profesorul Vladimir Potlog a decedat la 19 februarie 2022.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie
Lidia PRISAC, doctor în istorie