Motto: „Lămpile s-au stins în întreaga Europă” (Edward Grey)

Partenie Stratulat (1895–1945), originar din satul Ghidirim, raionul Rîbnița, participant la Primul Război Mondial. Sursă: arhiva privată a familiei Prodan.

Numit în epocă „Marele Război”, Primul Război Mondial (1914–1918) s-a declanșat în contextul antagonismelor politice, economice, regionale, al mentalităților colective etc., dintre cele două coaliții europene – Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Turcia) și Puterile Aliate (Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia și, din 1917, SUA). Cu excepția Spaniei, Olandei, a țărilor scandinave și a Elveției, toate marile puteri și toate țările europene au fost implicate în conflagrație. Izbucnit inițial în Europa, flagelul militar capătă treptat o rezonanță globală; principalele acțiuni militare s-au desfășurat în Europa, acțiuni secundate de operațiile militare din Orientul Îndepărtat și Apropiat, Africa și în Pacific. În perimetrul confruntărilor dintre Germania și Marea Britanie au fost implicate și alte state. Germania tindea să distrugă adversarul său principal – Marea Britanie, să slăbească pozițiile
Franței și Rusiei, iar alături de Austro-Ungaria să-și consolideze pozițiile în Balcani și Orientul Apropiat. Chiar și Japonia s-a alăturat Puterilor Aliate, intenționând să preia pozițiile Germaniei în Orientul Îndepărtat.

Sursă: XENOFONTOV, Ion, TAŞCĂ, Mihai. Contextul internațional general al primului război mondial. In: Revista Militară. Studii de securitate şi apărare, 2014, nr. 2(12), pp. 128-131. / ISSN 1857-405X.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Contextul%20international%20general.pdf

Notă: „Trece-un nouraș pe sus” este un spectacol de teatru documentar de la Teatrul Republican „Luceafărul” din Chișinău, dedicat conștientizării și combaterii violenței împotriva femeilor. Spectacolul aduce în prim-plan femei de vârste diferite care își împărtășesc poveștile de viață. Piesa analizează modul în care abuzul fizic, psihologic, verbal sau financiar este adesea ascuns sau tolerat din cauza unor prejudecăți și expresii moștenite din generație în generație (de tipul „bătaia e ruptă din rai”).Deși abordează o temă extrem de dură, piesa nu se concentrează pe victimizare, ci pe emancipare. Scena explodează spre final într-o parodie muzicală colectivă, simbolizând revolta, recuperarea puterii interioare și curajul femeilor de a spune „destul”.

Spectacolul este montat sub bagheta regizorală a Cristinei Giurgea, spațiul scenic fiind semnat de Adrian Suruceanu, iar costumele de Denis Apetrii.
Distribuția spectacolului „Trece-un nouraș pe sus” de la Teatrul Republican „Luceafărul” din Chișinău este alcătuită dintr-o echipă exclusiv feminină de 11 actrițe:
• Dorina Tataru
• Inga Petica
• Liuba Roman
• Lora Dolghii
• Lucia Popovici
• Maria Anton
• Rodica Mereuță
• Valeria Hangan
• Victoria Cîrlan
• Vioara Câșlaru
• Vitalia Grigoriu

La 19 octombrie 2026, în incinta cinematografului „Odeon”, a avut loc premiera filmului „Majadahonda” – lecție de demnitate, realizat de regizorul Alecu Deleu.
La realizarea acestui film au contribuit mai multe personalități ale culturii noastre: Valeria Florea-Dascăl ( Valeria Dascal ) Vadim Hâncu, Ion Usatyi, Eugeniu Popovici, Iurie Gandrabura și alții.
Sala cinematografului „Odeon” a fost arhiplină. Au venit studenți, profesori, jurnaliști, oameni de cultură și iubitori ai frumosului. Am venit și eu, însoțită de oamenii mei, cu două invitații: una din partea jurnalistului Leonid Melnic, iar cealaltă din partea profesorilor Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov.
Înainte de proiecție, câteva cuvinte adresate publicului au venit din partea regizorului Alecu Deleu și a jurnalistului Mircea Surdu.
Filmul a fost turnat la Orhei, locul în care își are rădăcinile această tragică pagină de istorie, legată de destinul unor tineri care au îndrăznit să lupte pentru convingerile lor, dar și la Chișinău,la Muzeul Literaturii Române, la Centrul de Excelență în Educație Artistică ,,Ștefan Neaga”.
O pagină de istorie care nu trebuie uitată
Organizația Antisovietică a Tineretului Studios „Majadahonda” a fost înființată la 1 august 1940, în județul Orhei, de un grup de tineri conduși de Anatol Gumă. La început, organizația cuprindea aproximativ 32 de liceeni, studenți și profesori de la Liceul „Vasile Lupu” și Școala nr. 2 din Orhei. Membrii săi își propuneau răsturnarea puterii sovietice în Basarabia și unirea acesteia cu România. Ulterior, organizația a ajuns să numere peste 50 de membri.
Până în decembrie 1940, tinerii au întreprins mai multe acțiuni de protest împotriva autorităților sovietice. Au distribuit proclamații și au realizat inscripții pe pereții clădirilor, exprimându-și opoziția față de ocupația sovietică prin mesaje precum: „Nu dați crezare ocupanților bolșevici!”, „Cărați-vă acasă, barbarilor!” și „Moarte ocupanților staliniști!”.
Membrii organizației au fotografiat aerodromul militar sovietic de la Ciocîlteni și au transmis imaginile Statului Major al Armatei Române.
În săptămâna dinaintea Crăciunului anului 1940, Anatol Gumă, conducătorul organizației, a propus o nouă acțiune. Astfel, la 25 decembrie, pe ferestrele Școlii Medii din Orhei au fost lipite afișe anticomuniste, iar tricolorul românesc a fost arborat pe trei clădiri importante ale orașului: sediul NKVD-ului, clădirea fostei prefecturi, unde se afla sediul Comitetului de Partid Bolșevic, și Primăria.
La 30 ianuarie 1941, Anatol Gumă, Vsevolod Ciobanu, Dumitru Avramoglo, Dumitru Stici și Vlad Alexeev au fost arestați, iar documentele confiscate au contribuit la identificarea altor membri ai organizației.
Anatol Gumă avea să declare, potrivit mărturiei consemnate în dosarul său penal:
„Lupt împotriva regimului de ocupație, care ne-a furat libertatea, din convingere și am un scop bine determinat: reîntregirea cu Țara Mamă, discreditarea regimului stabilit în Basarabia”.
El își încheia declarația cu aceste cuvinte:
„Sunt tânăr și iubesc viața și libertatea. Oricine la 19 ani iubește viața și luptă pentru ea”.
Câtă durere încape în mărturisirea unui tânăr care iubea viața și libertatea, dar care știa că alegerea sa putea avea consecințe cumplite!
În iunie 1941, Tribunalul Militar al Districtului Militar Odesa a judecat cazul membrilor organizației. La 24 iunie, opt dintre ei au fost condamnați la moarte prin împușcare, sentința fiind executată la 27 iunie 1941. Alți membri au primit pedepse grele cu închisoarea, fiind trimiși în lagăre.
Astfel, organizația a fost nimicită, iar destinele multor tineri au fost frânte. Povestea lor a rămas însă o mărturie despre curaj, convingeri și dorința de libertate.
Un film care trezește conștiințe
Filmul i-a lăsat pe spectatori înmărmuriți. Din anul 1941 au trecut atâția ani, iar iată că o mână de oameni iubitori de neam și de țară au hotărât să scoată din anonimat numele acestor tineri și să le redea locul cuvenit în memoria noastră.
Priveam în jur și vedeam chipurile răvășite ale celor prezenți. Emoția se simțea în sală. După proiecție, a urmat un amplu dialog cu spectatorii, care și-au împărtășit impresiile și au vorbit despre importanța realizării acestui film.
Despre film și despre semnificația sa au vorbit regizorul Alecu Deleu, jurnalistul Mircea Surdu, Valeria Florea-Dascăl, istoricul, jurnalista și scriitoarea Veronica Boldisor , scriitorul și locotenent-colonelul Andrei Calcea, directoarea Liceului „Vasile Lupu” din Orhei, profesori și alți oameni de cultură, uniți de respectul pentru istorie, tradiție, limba română, identitate și demnitate națională.
De la început până la sfârșit, filmul te ține captivat prin mesajul său. Forța acestuia sporește atunci când imaginile cinematografice se împletesc cu documentele de arhivă prezentate de directorul Arhivei Naționale, Igor Casu . Documentele aduc în fața spectatorilor mărturii ale trecutului și dau o greutate aparte poveștii acestor tineri.
Cei prezenți au subliniat că filmul trebuie să ajungă în satele Republicii Moldova și în instituțiile de învățământ, pentru ca generațiile tinere să cunoască această pagină de istorie și să înțeleagă prețul libertății.

Una dintre ideile exprimate în sală a fost aceea că acești tineri ar trebui recunoscuți la rangul de eroi naționali, iar guvernarea ar trebui să întreprindă acțiuni concrete pentru ca oamenii care se jertfesc pentru cauza națională să beneficieze de recunoașterea și aprecierea cuvenite.
S-a subliniat, totodată, că, fără implicarea lui Andrei Calcea, a Veronicăi Boldișor și a întregii echipe de filmare, numele acestor tineri ar fi putut rămâne încă mulți ani în anonimat.
Prin munca și dăruirea lor, o pagină dureroasă de istorie a fost readusă în atenția publicului, iar memoria celor care au luptat pentru convingerile lor a primit o nouă șansă de a dăinui.
Datoria noastră față de trecut
Am plecat de la această întâlnire cu gândul că istoria nu înseamnă doar date, documente și nume înscrise în arhive. Istoria înseamnă destine omenești, tinereți curmate, familii îndurerate și oameni ale căror idealuri nu trebuie lăsate să se piardă în uitare.
Filmul „Majadahonda” ne amintește că memoria unei națiuni se păstrează prin oameni care au curajul să cerceteze, să mărturisească și să aducă adevărul în fața publicului. Prin asemenea inițiative, trecutul încetează să mai fie o pagină îndepărtată și devine o lecție pentru prezent și pentru generațiile viitoare.
Consider că asemenea filme trebuie să ajungă în școli, în biblioteci și în comunitățile noastre. Tinerii trebuie să cunoască istoria, să înțeleagă valoarea libertății și să știe că demnitatea, curajul și dragostea de țară nu sunt doar cuvinte, ci valori care se apără prin fapte.
Eroii nu trebuie uitați. Numele lor trebuie rostite, povestea lor trebuie cunoscută, iar memoria lor trebuie păstrată vie.
Aceasta este lecția de demnitate pe care ne-o lasă „Majadahonda”.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Chișinău.

(Continuare din https://enciclopedia.asm.md/?p=15652)

Gaina Relativita