LEGENDĂ PURUREA VIE:  NICOLAE JURAVSCHI

SAU MAGIA ENIGMATICULUI TREI

Motto: „Sportul este cel mai frumos lucru în viaţa mea”.

Nicolae Juravschi

   Sportul îţi dezvoltă  multe calităţii importante: demnitatea, răbdarea, îngăduinţa, tonicitatea, curajul.  Fenomenul  sau legenda vie N. Juravschi s-a încetăţenit de mult, şi numele lui iradiază curcubeic pe bolta sportului naţional şi mondial  cu de la sine putere. Farmecul acestui fenomen  este unul nu doar de natură  sportivă, cum s-ar crede la o adică, ci mai degrabă de o prestanţă socioumană derivând din setea  de cunoaştere de sine  a individului marcat de manifestarea plenară a virtuţilor lui  omniprezente.

Odată intrat în conştiinţa publică, în inimile fanilor  şi a celor ce respiră cu aerul societăţii de ieri şi de azi, evident, el rămâne un reper şi un model la care ne putem oricând  raporta lesne, de vreme ce  trăim sub imperiul celor trei  dimensiuni temporale cosmice (trecut, prezent şi viitor…) şi ne mişcăm cu sau fără voia noastră spre noi, urmând întotdeauna cercurile spiralei  dialectice ale cunoaşterii interminabile.

Probele care l-au urcat pe podiumul  aproape de neînchipuit al zilelor  de ieri ne vor aminti fără doar şi poate  oricând de  dragostea  nemărginită faţă de muncă, faţă de ţară şi faţă de frumos, născută de la sine, din interior. Or, sportivul şi cetăţeanul, activitatea lor este una necesară şi practicată de când lumea în numele unui ideal, unei credinţe, ce depăşeşte cu mult hotarele unei competiţii, întreceri sportive.

Întru a ne convinge de justeţea acestui fapt indubitalmente  e destul să răsfoim  volumul „Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic sau campionul invincibil” (editor și conducător de proiect: dr. hab. Constantin Manolache; redactor științific și coordonator: prof. univ. Boris Boguș; responsabil de ediție: dr. Ion Valer Xenofontov) din colecţia „Legendele  sportului moldovenesc” (inaugurată de Biblioteca Ştiinţifică (Institut) a AŞM, Chişinău, 2017). Ediţia, prin materia ei bogată şi diversă, constituită din mai multe compartimente  (1. De acasă spre acasă;  2. N. Juravschi – univers polivalent;  3. N. Juravschi – consumator şi generator de valori estetice; 4. Interviuri cu N. Juravschi; 5. N. Juravschi prin el însuşi; 6. Mărturii, consemnări, evocări şi dedicaţii. Ecouri de pe pământ; 7. Bibliografie selectivă despre N. Juravschi; 8. Destinul marelui campion în imagini. Anexe), relevă  cu lux de amănunte momentele cele mai importante din viaţa „canoistului de vocaţie” (N. Buzdugan) N. Juravschi supranumit „Titanul de la Chircăieşti” (Octavian Ţâcu).

Cumsecădenia şi devotamentul faţă de cauza îmbrăţişată, venind din copilăria ce i-a oferit  „o educaţie morală impecabilă”  şi l-au făcut  un om „de o încredere incontestabilă”   (Anatolie Grajdi) în toate, abnegaţia cu care a  muncit de mic întru a deveni cineva în viaţă au imprimat căutărilor lui calea spre succes, spre gloria sportivă de notorietate  mondială. De aceea „performanţele sale unice  sunt un exemplu elocvent pentru generaţiile de sportivi, care au un etalon demn de urmat în itinerarul sportiv (Mircea Snegur, ex-preşedintele RM). De la glorie la fericire dublul campion olimpic, invincibilul campion, a parcurs cel mai scurt drum – de un pas, dacă nu de secunde, dar care durează de ani, figurat vorbind. Ceea ce nu înseamnă că au fost date uitării treptele   spre glorie care au fost plătite prin eforturi supraumane, la limita capacităţilor fizice şi psihice, sacrificii şi suferinţe de tot felul”, „însuşind cu brio supliciul sportului de performanţă: „După greu… vine şi mai greu!” (Boris Bogus, profesor universitar, dr. în psihologia sportului, antrenor emerit al RM). Acesta e drumul oricărei performanţe mari, el trece printr-un efort continuu pentru care uiţi de toate celelalte, în schimb gloria cucerită va lucra ulterior pentru slava numelui tău de la sine, cu aceeaşi dăruire deplină (Lora Rucan).

Supranumit de asemenea „campionul tuturor campionilor” şi „colosul de Chircăieşti” (Boris Bogus), Nicolae Juravschi prin caracterul  său de luptător l-a putut  aprecia şi inspira  şi pe belarusul „Victor  Reneiski, colegul şi prietenul său veritabil, dublu campion olimpic, cel cu care  a obţinut cele mai notorii victorii olimpice şi mondiale”. De unde opiniile reneiskiene privind relaţiile lor sunt mai mult decât elocvente, ele îndreptăţind crearea acestui tandem N. Juravschi–V. Reneiski – datorat distinsului antrenor Aleksandr Kirpicenko: „Nicolae Juravschi a fost omul  care mi-a marcat cel mai mult viaţa şi cariera. El m-a molipsit  de pasiunea luptei, mi-a împărtăşit micile sale secrete  sportive – el tot timpul avea idei noi  cu duiumul. Cu o experienţă mai vastă, el venea deseori cu propuneri  şi variante inedite pentru a construi strategia de luptă, de exemplu, accelerarea  neaşteptată la mijloc de distanţă…”.

Legenda vie N. Juravschi a fost alimentată volens-nolens de magia enigmaticului Trei (3), de dublarea acestuia (suprapusă) identică cu opt (8) care vizualmente  aduce orizontalmente  cu însemnul infinitului  (∞). Intraductibil că orice efort  inimaginabil pus pe notele unui anume ritm al inimii şi al dorului  de tine dinspre prezent (între trecut şi viitor), avântul unui sportiv, elanul cu care el se dăruie  căutărilor ce-l îndeamnă către învingerea (fizică şi psihică) de sine este un exerciţiu  individual de înaltă probă, gen celei de natură juravschiană, chircăieşteană, dacă nu spartană. Să treci prin trei mari cumpene necruţătoare, ce ţin de karmă în definitiv nu e în puterea oricui. Dar norocul e noroc. Cu atât mai mult în cazul celui născut în zodia Leului (08.08) şi în anul dragonului (1964), simbol al voinţei. Odată ocrotit de Nemurire prin destinul ce l-a ales, viitorul canoist (care de mic a visat să devină fotbalist; a se vedea în imaginea ce l-a surprins interiormente,  dedat magiei jocului cu mingea pe stadionul ce l-a atras din copilărie, p. 421…) este lăsat în grija sfântă a celor trei femei de nădejde (a mamei Maria şi a celor două surori, Elena şi Galina).Victoriile lui celebre la Jocurile Olimpice s-au dovedit de asemenea trei (două la Seul, în 1988: probele la caiac-canoe dublu, (partener V. Reneiski) de 500 m şi 1000 m şi una la Atlanta, SUA, în 1996). Domnul i-a hărăzit neîntâmplător întru fericirea deplină şi trei îngeraşi urmaşi (fiica Nicoleta şi feciorii Victor şi Marc), pe care  să-i crească în armonie dimpreună cu consoarta Domniei Sale Lucia  Juravschi-Untu).

Trecut prin viaţa de sportiv de performanţă şi de antrenor, dar și prin  activităţile manageriale de vicepreşedinte al Comitetului Naţional Olimpic al RM, de vicepreşedinte al Federaţiei de Caiac-canoe a RM, de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Atleţilor Olimpici, de preşedinte al Comitetului Naţional Olimpic (iar din 2014 – CNOS) al RM, reales la 2 noiembrie 2016 pentru al cincilea mandat consecutiv, precum şi prin cea de deputat în Parlamentul RM (2010 – prezent). N. Juravschi, cavaler al Ordinului de Onoare al URSS şi al Ordinului Republicii şi laureat al Premiului Naţional pentru rezultate remarcabile în domeniul sportului, a fost totodată şi autorul mai multor iniţiative, ce i-au relevat contribuţiile lui   personale la dezvoltarea sportului autohton. Inaugurează „Aleea Atleţilor Olimpici”   la Chişinău, bulevardul Renaşterii,  din 2009 – bulevardul Grigore Vieru, fondează Asociaţia  Naţională a Atleţilor Olimpici, ziarul olimpic „Sport Plus”, Asociaţia „Sportul şi Femeia”, inaugurează Muzeul Olimpic al Moldovei, lansează „Imnul Olimpic” (versuri Ion Hadârcă, muzica Valentin Dânga), organizează reconstrucţia stadionului „Dinamo” etc., etc.

Drumul de la dorinţă la realizare pentru un sportiv trece printr-un efort asiduu, printr-o muncă neîntreruptă de zi cu zi. Astfel, dincolo de distincţii şi medalii întotdeauna planurile şi realizările au o rădăcină a lor care vine de la baştină, de la Chircăieşti, de la vatra ce-a dat naştere unui Titan ce-i poartă numele. Gloria lor este una comună în mare, iar reprezentantul de frunte al gloriei lor este unul charismatic, unul în stare să-i slujească Celui de Sus prin toate acţiunile lui, urcând necontenit pe treptele succesului cu deplină dăruire de sine întru alor săi de ieri, de azi şi de dintotdeauna. Talentul şi Norocul, elanul neprecupeţit consacrat unui ideal vin la cei ce l-au aşteptat cel mai mult şi care l-au plătit cel mai scump, dezinteresat şi din toată inima.

Canoe dublu (partener Victor Reneiski) şi canoe patru (parteneri – Victor Reneiski, Iuri Gurin, Valeri Veşko) l-au înălţat în slăvile gloriei netrecătoare, făcându-l sa dăinuie peste timpuri şi în memoria colectivă a neamului şi a suporterilor de pretutindeni ca o legendă vie, dincolo de care tronează emblematic magia enigmaticului trei ce-i aureolează fantastic coroana destinului său charismatic. Un atlet distinct, dintr-o bucată, deschis şi zâmbitor, de învingător, de-înainte mergător, un om legendar, un sportiv de zile mari, un adevărat model invincibil în viaţă şi în sport.

Nume care a făcut înconjurul lumii fluturând pe buzele compatrioţilor săi de pretutindeni şi a tuturor fanilor săi de acasă şi din străinătate. N. Juravschi, prin dragostea neţărmurită faţă de sport şi îndeosebi prin rezultatele obţinute la Jocurile Olimpice de la Seul şi Atlanta la probele caiac-canoe dublu şi patru la 500 m şi 1000 m este desemnat de către ziariştii sportivi din Republica Moldova „drept, cel mai bun sportiv moldovean al secului al XX-lea”. Este o victorie de o prestanţă indubitabilă care încununează  remarcabilele şi invincibilele performanţe pe care le-a cucerit într-o luptă deloc uşoară de ani la rând Titanul de la Chircăieşti N. Juravschi nu numai în „duetul  de platină” cu V. Reneiski la canoe dublu şi la canoe patru (cu V. Reneiski, Iuri Gurin, Valeri Veşko), dar şi în celelalte activităţi anterioare şi ulterioare, de vreme ce toate dimpreună fac parte integrantă din viaţa lui de stea olimpică şi sportivă unică, de călăuză şi de legendă vie, plină de armonie şi de vecie.

 P.S. În 2018 consemnăm 30 de ani de la dubla victorie olimpică a lui Nicolae Juravschi.

La 14 martie 2018, la Academia de Științe a Moldovei (bd. Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 1) a fost lansat volumul „Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic sau campionul invincibil”.

                                                                          Tudor PALLADI

Sursă: Literatura și arta, nr. 11 (3784), joi, 15 martie 2018, p. 6.