Ștefan Procopiu – fizician și inventator român de Premiul Nobel

Născut la Bârlad, pe 19 ianuarie 1890, într-o familie modestă, a absolvit Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1908) și Facultatea de Științe a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1912), obținând licența în fizică-chimie. În ultimul an de facultate (1912) a descoperit formula magnetonului (momentul magnetic al electronului), expunând descoperirea în cadrul Consiliului științific, unde s-a ales cu o replică a unui profesor: „Cum îți permiți dumneata să ataci niște lucruri atât de mari?”.

procopiu

    Acest rezultat Ștefan Procopiu l-a publicat în 1913, însă peste hotarele României această descoperire nu a fost cunoscută, unul din motive fiind situația generată de Primul Război Mondial. Cinci ani mai târziu (1918) fizicianul danez N. Bohr (1885–1962) calculează același moment magnetic, utilizându-l în primul model atomic și obținând Premiul Nobel pentru fizică (1922) pentru elaborarea teoriei cuantice a modelului planetar al atomului. Astăzi în fizică descoperirea este cunoscută sub denumirea de Magnetonul Bohr–Procopiu.

         Savantul român a activat asistent la Catedra de aplicații ale electricității a Universității din București, apoi profesor la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1917–1919). A urmat studiile doctorale (1919–1924) la Sorbona sub îndrumarea fizicianului A. Cotton (1881–1967). A studiat birefringența electrică și magnetică a soluțiilor coloidale a suspensiilor cristaline și a descoperit (1921) fenomenul de depolarizare longitudinală a luminii ce străbate soluțiile (fenomenul Procopiu). La momentul susținerii tezei de doctorat avea publicate 30 de lucrări științifice.

             Revine la catedra de la București, fiind apoi numit (1925) profesor titular la Catedra de gravitație, căldură și electricitate a Universității din Iași, unde a activat până la pensionare (1962). A fost și decan (1937–1941) al Facultății de Electrotehnică a Universității Tehnice „Gh. Asachi” din Iași și decan (din 1941) al Facultății de Științe a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În 1930 descoperă efectul circular al discontinuității de demagnetizare ce apare la trecerea curentului electric alternativ printr-un fir feromagnetic (efectul Procopiu). Efectul Procopiu a fost utilizat (1965) de fizicianul american Kaufman în construcţia unor noi tipuri de memorie, pentru calculatoarele moderne de foarte mare capacitate. Astăzi efectul este utilizată în construcţia calculatoarelor rapide.

         Pentru refuzul categoric de a se înscrie în rândurile partidului comunist i-a fost interzis orice contact cu lumea științifică din străinătate, fiind presat să studieze descoperirile sovietice. Astfel, și-a dedicat cercetările studiului variațiilor câmpului magnetic terestru, identificând, în premieră, că din 1932 valoarea momentului magnetic este în creștere, variind cu o perioadă de 500 de ani. Rezultatele a 24 de ani de observații și cercetări de teren Procopiu le-a realizat în hărți magnetice complete pentru teritoriul României, punând în evidență o anomalie locală pe linia Iași–Botoșani. A înființat prima bibliotecă de fizică a Universității „Al. I. Cuza” din Iași cu donații personale.

         Autor a peste 170 de lucrări științifice publicate, inclusiv Introducere în electricitate și magnetism (1942), Termodinamica. Perpetuum mobile și principiile energiei, a adus contribuții valoroase în domeniul magnetismului, fenomenului de dublă refracție electrică și de depolarizare a luminii, proprietăților substanțelor feromagnetice, electricității, opticii și termodinamicii.

         Membru titular al Academiei de Științe din România (1936) și al Academiei Române (1955), precum și membru al multor societăți din țară și de peste hotare, inclusiv membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri la Premiul Nobel pentru fizică. Procopiu l-a propus la acest premiu pe fizicianul francez L. Néel (1904–2000), care a și primit această distincție. Procopiu a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific, Ordinul Steaua României. După decesul marelui savant soția acestuia, Rodica Procopiu (1911–2012), a donat biblioteca de specialitate a acestuia aceleași universități, unde azi există „Fondul Procopiu”, iar literatura artistică – Academiei Române.

        A încetat din viață la Iași, la 22 august 1972. Drept recunoștință a meritelor sale științifice mai multe unități de învățământ din România îi poartă numele, iar Inspectoratul Școlar Județean Iași organizează anual în mun. Iași Concursul de fizică „Ștefan Procopiu” al elevilor români de pretutindeni. În acest an acest concurs se va desfășura în perioada 12–14 mai. Detalii despre concurs pot fi găsite pe site-ul  http://www.concursulprocopiu.cf/, ofertele de participare pot fi transmise până la 5 mai curent prin e-mail: [email protected]

Bibliografie

  1. Enciclopedia Concisă Britanica, Editura Litera, București, 2009.
  2. http://ziarullumina.ro/tefan-procopiu-un-savant-de-premiul-nobel-48093.html

Iulia MALCOCI,

cercetător științific coordonator la BȘ (Institut) „A. Lupan”

Articol publicat în săptămânalul „Făclia” nr. 12 din 31 martie 2017.