REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

După Ion Caramitru, ministrul Culturii al României (1996–2000), Sandu Grecu, președintele Uniunii Teatrale din Republica Moldova, fondatorul și directorul Teatrului „Satiricus Ion Luca Caragiale” din mun. Chișinău, are trăsături fizice comune cu Laureatul Premiului Nobel Albert Einstein (1879–1955). Foto: IVX, 20 noiembrie 2017

IMG_5375

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Deschiderea oficială a Festivalului Olympic EcoFest 2016 cu genericul „Practicăm sportul într-un mediu curat”. De la stânga: dublii campioni olimpici N. Juravschi și V. Reneiski, medaliatul olimpic Gh. Andriev, campioanele olimpice Larisa Popova și Elena Hlopțeva, medaliatul olimpic Serghei Mureico. Foto: IVX, 24 septembrie 2016

84

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Colaboratorii Laboratorului de Floră şi Geobotanică a Grădinii Botanice (Institut) a Academiei de Ştiințe a RSS Moldovenești, 1983. De la stânga la dreapta: Vasile Chirtoca, Natalia Cuzimina, Tatiana Bogoutdinova, Agafia Railean, Nadejda Miteaeva, Andrei Negru ș.a.  Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00343d

00343

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Colaboratorii Laboratorul de Floră şi Geobotanică a Grădinii Botanice (Institut) a Academiei de Ştiințe a RSS Moldovenești. De la stânga la dreapta: Ştefan Lazu, Gheorghe Simonov, Nadejda Miteaeva, Andrei Negru, Vasile Chirtoca, Afanasie Istratii, Rima Cernâh, Gheorghe Postolache, Ana Ştefîrţa, laboranta Galina. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00342d

00342

MOTTOUL ZILEI:

Сколько времени потратил бы орел впустую, если бы согласился учиться у вороны.

Уильям Блейк.

 

 

O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ A CENTRULUI DE CERCETĂRI ENCICLOPEDICE

Consultant științific: acad. Teodor FURDUI

Editor și conducător de proiect: dr. hab., conf. univ. Constantin MANOLACHE

Redactor științific și coordonatorul volumului: dr., prof. univ. Boris BOGUȘ

Responsabil de ediție: dr. Ion Valer XENOFONTOV

Redactori: Vitalie ȚURCANU, Tudor PALLADI

Corector: Elena PISTRUI

Coperta: Vitaliu POGOLȘA

Design, redactare tehnico-artistică și machetare computerizată: Valeriu OPREA

Fotografii: Arhiva Muzeului Olimpic al Moldovei; Arhiva personală Nicolae Juravschi; Nicolae Buceațchi, Natalia Doneț, Eugenia Tofan, Ion Valer Xenofontov

Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic sau campionul invincibil / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. Centrală “Andrei Lupan” (Inst.), Centrul de Cercetări Encicl. ; ed. şi coord. de proiect: Constantin Manolache ; red. şt. şi coord. vol.: Boris Boguş ; consultant şt.: Teodor Furdui. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică Centrală “Andrei Lupan” (Institut), 2017 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 496 p. – (Legendele sportului moldovenesc, ISBN  978-9975-3044-2-9). Rez.: lb. rom., engl., fr., alte lb. străine. – Bibliogr. selectivă despre Nicolae Juravschi  : p.  354-377. – Referinţe bibliogr. în subsol. – Apare cu sprijinul financiar al Min. Culturii al Rep. Moldova. ISBN 978-9975-3131-6-2. 797.122.092(092)+016 N 60

Lucrarea din colecția „Legendele sportului moldovenesc” este consacrată marelui sportiv Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic, maestru emerit al sportului, Laureat al Premiului Național în domeniul sportului, cavaler al Ordinului Republicii. În carte sunt prezentate opinii și omagii ale personalităților din domeniile sportului, culturii, științei, educației dedicate lui Nicolae Juravschi, precum și percepțiile protagonistului despre sport, univers, țară. Ediția este adresată sportivilor, studenților, masteranzilor, doctoranzilor, cercetătorilor științifici, la fel și unui cerc mai larg de cititori.

Jur_2017

Nicolae Juravschi_dublu campion olimpic_Sumar_Rezumate

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Viitorul acad. Andrei Negru (stânga) în anii de doctorat la Institutul de Botanică „V. L. Komarov” din Lelningrad (1966–1969), alături de doctorandul Felix Velicichevici (paleocarpolog din Belarusia). Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00338d

00338

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Cercetători științifici de la Grădina Botanică (Institut) a Academiei de Științe a RSS Moldovenești la o demonstraţie de 1 Mai. De la stânga la dreapta: Maria Arhipenco, Andrei Negru cu soţia Maria şi Gh. Simonov. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00337d

00337

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Andrei Negru (al treilea din rândul doi, stânga) printre colegii din cadrul Laboratorului de Floră și Geobotanică, 8 martie 1983. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00325

NEGRU, Andrei (28 iulie 1937, s. Stoicani, azi r-nul Soroca – 21 decembrie 2011, Chișinău) – biolog, domeniul ştiinţific: flora actuală şi fosilă. Doctor habilitat în ştiinţe biologice (1986), profesor universitar (1996). Membru corespondent (1988) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

00325

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad Artiom Lazarev. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00324a, 00324b, 00324c, 00324d, 00324e.

Artiom LAZAREV (30 octombrie 1914, or. Camenca – 14 aprilie 1999, Chişinău) – istoric, domeniul ştiinţific: istoria Moldovei, perioada contemporană. Doctor habilitat în ştiinţe istorice (1976), profesor universitar (1977). Membru corespondent (1970) şi membru titular (1976) al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldovenești.

00324a

00324b

00324c

00324d

00324e

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Membru corespondent Tatiana Gheideman, director al Grădinii Botanice (1950–1964), șef al Laboratorului de floră şi geobotanică (1965–1980). Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00323

Tatiana GHEIDEMAN (11 noiembrie 1903, or. Tbilisi, Georgia – 5 iulie 1995, Chişinău) – biolog, domeniul ştiinţific: geobotanică, floristică şi silvicultură. Doctor habilitat în ştiinţe biologice (1966), profesor universitar (1968). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1970).

00323

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Instantaneu de la deschiderea Academiei de Științe a RSS Moldovenești, 2 august 1961. Pe fundal este afișată lozinca în limba română cu grafie chirilică: „..nica (tehnica?) sovietică trebuie să ocupe cele mai înaintate…”. Foto donată de dr. hab. D. Erhan. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00321

Notă istorică: Sesiunea de creare a Academiei de Ştiinţe a RSS Moldovenești a avut loc la 2 august 1961, ziua consemnării a „21 de ani de la formarea RSS Moldovenești”. Considerată „un act de o importanță substanțială pentru stat”, ședința festivă a fost organizată începând cu ora 10:00 la Teatrul Academic „A.S. Pușkin” (în prezent, Teatrul Național „Mihai Eminescu”).

00321

O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ

Membru corespondent Leonid Cemortan : Biobibliografie / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. (Inst.) „Andrei Lupan”, Inst. Patrimoniu Cultural ; ed.: Constantin Manolache ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov ; red. șt.: Victor Ghilaș ; bibliogr.: Parascovia Calieva. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2017 (Tipogr. „Bons-Offices”). – 344 p.: fot. ISBN 978-9975-87-308-6. 016:[792.072+929]

Lucrarea este consacrată reputatului membru corespondent Leonid Cemortan, teatrolog, cercetător al istoriei şi teoriei teatrului. Se prezintă portretul protagonistului în diferite ipostaze: activitatea științifică, managerială, civică etc. Bibliografia savantului însumează circa 300 de titluri de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi peste hotare. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, oamenilor de cultură, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Coperta_Cemortan_2017_001

M.c._Leonid_Cemortan_Biobibliografie

ZECE CURIOZITĂȚI

Între cultură materială și cultură spirituală

 ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE BECI (PIVNIȚĂ)

 Motto: „Omul după beci se cunoaște”.

Sergiu Țurcanu, cugetător

 În spectacolul arhitectonic al locuinţelor rurale – alături de fântână, poartă şi cerdacul casei –, beciul reprezintă un element esențial, de emergenţă, „ce determină stilul întregului ansamblu”, marcând, în acest mod, o profundă zonă culturală. Beciul şi toate construcțiile anexe ce configurează casa, în cadrul unei curţi, de regulă îngrădită, formează ceea ce în limbajul comun constituie o gospodărie. Compoziţia de ansamblu a unei astfel de structuri este determinată de dimensiunea lotului de teren al fiecărei gospodării, de îndeletnicirea principală şi de tradițiile etnoculturale ale comunității.

1Săteni pozând între o pivniță și o casă. Satul Echimăuți, raionul Rezina, anii 1950. Arhivă privată

  1. Se consideră că groapa utilizată pentru depozitarea proviziilor a anticipat apariţia beciului.
  2. Sub aspect etimologic, termenul beci are origine incertă. În baza analizei componenţiale, specialiştii presupun că apelativul cu nuanţă arhaizantă a penetrat în limba română prin filieră turcă, având la bază termenul nealeatoric beč, „fortificat”. De altfel, vocabula asiatică s-a menţinut şi în numele vechi al oraşului Viena, Beč. (Echivalente ale noţiunii beci în alte limbi sunt: în franceză cave, italiană contina, germană Keller, engleză cellar).
  3. Derivatul becer marca şeful peste bucătăriile domneşti, dregător al curţii, care, începând cu secolul al XVIII-lea, efectua funcţia stolnicului. O altă gamă de abordare, imergentă din întrebuinţarea termenului becer (pivnicer) şi care vine să suplinească noţiunea respectivă, rezidă în aplicarea tradiţională a pivniţelor drept cămară.2Beci minat, 10 noiembrie 1992. Muzeul de Istorie și Etnografie din orașul Orhei
  4. Într-un document de la mijlocul sec. al XIX-lea se menționa că „în toată Basarabia abia de se vor afla 10 beciuri bune”. Acestea aparţineau marilor proprietari de plantaţii de viţă-de-vie. Despre producătorii de vin se menționa că aceștia nu dispuneau de „beciuri, ci de gropi de 2-3 stânjeni”.

  5. Sub aspect arhitectural-tehnic, beciul constituie un spaţiu săpat în pământ şi are funcţia de depozitare (loc de păstrare şi îngrijire) pentru diverse provizii (murături, fructe, legume etc.) sau băuturi (sucuri, compoturi, vin, ţuică) în condiţii optime de temperatură şi umiditate relativă a aerului. Materialul de zidărie a beciului îl constituie piatra sau cărămida, rezistente la intemperii. Pereţii beciului se văruiesc cu protoxid de calciu rezultat din descompunerea pietrei prin ardere în cuptoare speciale, iar în soluţia de var se adaugă piatră vânată 5 %. Uşile beciului, de regulă, sunt făcute din lemn (cu o grosime de 4-5 cm), preferabil stejar, deoarece conţine fibră consistentă, trainică. Beciul se recomandă a fi construit pe fâşii de pământ înalte, îndepărtate de gropile de menaj. Gospodarii iau măsuri ca în timpul anului beciul să fie în permanenţă uscat, iar temperatura din încăpere să fie cuprinsă între 10-14ºC. Regula de aur în aprecierea calităţii beciului o constituie estimarea comparativă a temperaturii: vara trebuie să fie mai frig decât afara, iar iarna – viceversa. Spațiul constituie un termoizolant natural excelent în păstrarea anumitor soiuri de vin. Astfel, spre deosebire de vinurile demiseci, dulci sau spumante, care se servesc la 6-8 ºC, vinurilor roşii uşoare le priesc temperatura din beci, iar vinurile roşii vechi se servesc „încălzite” (șambrate), la temperatura de 16-18 ºC.          3Pivniță părăsită. Satul Antonești, raionul Ștefan-Vodă. Foto: Ion Valer Xenofontov, 7 august 2017

    6. În urma sistematizării materialelor de arhivă din cadrul Muzeului Satului (Chişinău), cercetătoarele Ana Ieşeanu și Aliona Celac au clasificat, în raport cu amplasarea faţă de locuinţă, trei categorii de beciuri: a) separate de casă; b) incluse în componenţa unei construcţii auxiliare; c) amplasate sub casa de locuit.

    7. Beciul construit în temelia caselor este identificat prin vocabula başcă. În limba română, noţiunea başcă, se pare, a penetrat prin filieră poloneză, de la termenul baszta, izoglosă ce semnifică „turn”, „bastion”. Pluralul substantivului, băşti, este metamorfozat conform modelului puşcă-puşti. Başca creează un nou tip de construcţie, aşa-numitele casă cu foişor sau casă înaltă cu sală (specifice regiunilor subcarpatice, bogate în vii). În arhitectura medievala româneasca, acest tip de construcţii prezenta sisteme de boltire, semicilindri cu sau fără arce dubluri, bolţi cu muchii, bolţi cu penetraţii, calote pe pandantive, tavane cu bârne aparente.4În beciul unor gospodari din satul Antonești, raionul Ștefan-Vodă. Foto: Ion Valer Xenofontov, 13 august 2017

    8. O categorie aparte o reprezintă beciurile separate de casă, amenajate în curte şi săpate la fel în pământ şi cu intrare detaşată. Astfel de construcţii se identifică cu apelativele zemnic (alias zămnic, zimnic, semnic) sau pivniţe. Aceşti termeni, de esenţă stocastică lingvistică, s-au infiltrat în română din slavă, respectiv zimnici – „de iarnă” şi pivnica din pivo – „băutură”. De specificat faptul că termenul pivniţă pe teritoriul spaţiului românesc semnalează şi construcţii de lemn plasate la suprafaţa solului, care servesc exclusiv la adăpostirea şi păstrarea vinului. O altă caracteristică a pivniţei o constituie faptul că aceasta poate reprezenta o încăpere sau un grup de încăperi subterane. Această construcţie este atât de mult agreată încât a fost numită, în mod spiritual, cu diminutivul pivnicioară. În Evul Mediu, în Muntenia şi Moldova pivnicerul reprezenta titlul dat boierului care avea în grijă viile şi pivniţele domneşti, iar pivniceritul constituia o dare achitată de către producătorii de vinuri. Mai este cunoscut și termenul magaz, răspândit în sudul Republicii Moldova. Noțiunea maaza în limba găgăuză semnifică beci, peșteră, grotă.5Fațadă de pivniță ornamentată de pictorul amator Ion Gaja, anii 1980. Satul Olănești, raionul Ștefan-Vodă. Foto: Ion Valer Xenofontov, 9 august 2017

    9. Beciul marchează o profundă dimensiune a spaţiului care „vorbeşte” despre gradul de implicare a oamenilor în conexiunea evenimenţialului personal cu cel colectiv. O privire sumară asupra arhitecturii beciurilor – acestor amenajări convexe cu intrânduri – semnalează, prin esenţa sistemului tehnic, o prohibiţie pentru intruşi şi un spaţiu rezervat exclusiv proprietarilor, desemnând astfel un profund sens conotativ. Dacă spaţiul locuibil se extinde la funcţia de mansuetudine pentru oaspeţi, construcţiile auxiliare sunt prezentate vizitatorilor accidentali şi etalează un angajament dintre proprietar şi invitaţi, de înfăţişare a „însemnelor” gospodăriei şi chiar de etalare a personalităţii. Spaţiul săpat devine privat şi relevă o formă personalizată în ansamblul construcţiilor domestice, constituind universul, care înglobează viaţă cotidiană şi comportamentul proprietarului acestuia. 6Fațadă de pivniță în complexul Combinatului de Vinuri „Cricova” SA. Foto: Ion Valer Xenofontov, 7 octombrie 2017 

    10. Beciul, ca element simbolic, se include şi ca o valoare de consuetudine a gospodarilor autentici, pentru care etalarea prestigiului social şi evidenţierea nivelului de trai este în congruenţă cu bunurile materiale depozitate, de exemplu, butoaiele de vin şi produsele alimentare. Beciul, ca element material şi spiritual, reclamă o reducţie triplă – creativitate, context istoric şi social –, iar coeziunea dintre aceste componente este configurată de om.

    7Pivniță tătară de la începutul sec. XX (reconstituire). Satul Kîrlaiul Nou, raionul Arsk, Republica Tatarstan, Federația Rusă. Foto: Ion Valer Xenofontov, 13 octombrie 2017

     

     Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Doctorandul Mircea Bologa, mijlocul anilor 1950. Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei. Fond 1, inv. 4, d. 129, f. 6.; Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00317d

BOLOGA, Mircea (n. 31 mai 1935, s. Parcova, azi r-nul Edineţ) – fizician, domeniul ştiinţific: termo- şi electrofizică. Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1973), profesor universitar (1976). Membru corespondent (1978) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

00317

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Membru corespondent Eugeniu Russev la ședința de deschidere a Academiei de Științe a RSS Moldovenești, 2 august 1961. Foto donată de dr. hab. D. Erhan. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00316a, 000316b

Eugeniu RUSSEV (24 decembrie 1915, s. Kubei, azi reg. Odesa, Ucraina– 17 mai 1982, Chişinău) – istoric şi filolog, domeniul ştiinţific: istoria medie, arheografie şi filologia română. Doctor în istorie (1951). Membru corespondent al Academiei de Științe a RSS Moldovenești (1961).

00316a

00316b

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Andrei Andrieș și acad. Boris Melnic, mijlocul anilor 1990. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00315

 Andrei ANDRIEŞ (24 octombrie 1933, Chişinău – 7 aprilie 2012, Chișinău) – fizician, domeniul ştiinţific: semiconductorii necristalini şi optoelectronica. Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1977), profesor universitar (1990). Membru corespondent (1978) şi membru titular (1984) al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldovenești.

Boris MELNIC (11 februarie 1928, s. Briceni, azi r-nul Donduşeni – 27 aprilie 2012, Chișinău) – biolog, domeniul ştiinţific: fiziologia umană şi fiziologia animală. Doctor habilitat în biologie (1970), profesor universitar (1971). Membru corespondent (1972) şi membru titular (1984) al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldovenești.

00315

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Glebus Sainciuc, doctor honoris causa al Academiei de Științe a Moldovei și acad. Gheorghe Ghidirim, decembrie 1990. Captură de pe rețele sociale. Foto postată de Lică Sainciuc. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00314

Glebus SAINCIUC (19 iulie 1919, or. Chișinău – 16 octombrie 2012, or. Chişinău) – artist plastic, domeniul: pictură, grafică. Doctor honoris causa al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2009).

Gheorghe GHIDIRIM (n. 22 aprilie 1939, s. Palanca, azi r-nul ŞtefanVodă) – medic, domeniul ştiinţific: chirurgie generală şi laparoscopică. Doctor habilitat în medicină (1983), profesor universitar (1986). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1993).

00314

CARTEA LUNII NOIEMBRIE 2017

Natalia Albu, Dimensiunea de gen în sectorul de securitate și apărare. Manual. Modulul I: Concepte fundamentale pentru înțelegerea noțiunii de gen, Chișinău, Tipogr. „Elan-Poligraf”, 2017, 92 p. ISBN 978-9975-66-582-7

Natalia Albu, Dimensiunea de gen în sectorul de securitate și apărare. Manual. Modulul II: Politici și direcții de promovare a perspectivei de gen în domeniul păcii și securității, Chișinău, Tipogr. „Elan-Poligraf”, 2017, 76 p. ISBN 978-9975-66-583-4

Natalia Albu, Dimensiunea de gen în sectorul de securitate și apărare. Manual. Modulul III: Abordarea integratoare a egalității de gen în sectorul de apărare, Chișinău, Tipogr. „Elan-Poligraf”, 2017, 160 p. ISBN 978-9975-66-584-1

Natalia Albu, Dimensiunea de gen în sectorul de securitate și apărare. Manual. Modulul IV: Violența sexuală și în bază de gen în condiții de pace și conflict, Chișinău, Tipogr. „Elan-Poligraf”, 2017, 140 p. ISBN 978-9975-66-585-8

 

Manualul a fost elaborat cu suportul UN Women și cu susținerea financiară a Guvernului Suediei.

Referințe despre carte

„Manualul este destinat cadrelor didactice ale Academiei Militare ‹‹Alexandru cel Bun›› în vederea asigurării acestora cu instrumente necesare privind introducerea tematicii de gen în cadrul disciplinelor predate, în plus poate servi drept ghid pentru a ajuta profesorii în formarea de probleme de gen”.

Natalia ALBU, doctor în politologie, conferențiar universitar

Autoarea

„Acest manual va contribui la înțelegerea necesității de a asigura integrarea dimensiunii de gen în Armata Națională dintr-o perspectivă durabilă și transferabilă, atât ca și concept, cât și instrument operațional”.

 

Gheorghe GALBURA,

Viceministrul Apărării al Republicii Moldova

 

Coperti M1-4 (3)_001

Coperti M1-4 (3)_002

Coperti M1-4 (3)_003

Coperti M1-4 (3)_004