O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ

121014831_10158809525909697_5687789736334663021_o

Xenofontov, Ion Valer, Complexul monahal Japca: istorie şi spiritualitate / Ion Valer Xenofontov; cons. şt.: Octavian Moşin, red. şt.: Constantin Manolache, ed.: Eduard Potângă; Bibl. Ştiinţifică (Institut), „Andrei Lupan” Centrul de Cercetări Enciclopedice. – Chișinău : Lexin-Prim, 2020. – 540 p. – ISBN 978-9975-3283-0-2.

 

FOTOGRAFIA ZILEI

Egumena Parascheva, stareța Mănăstirii Japca, la volanul tractorului, 2019.
Sursă: Arhiva curentă a Mănăstirii Japca

8

Notă: Egumena Parascheva (Zinaida Gușan) s-a născut într-o familie de oameni simpli, la 22 martie 1980, la pomenirea celor 40 de Mucenici, în satul Petrunea, raionul Glodeni. A intrat în Mănăstirea Japca după absolvirea școlii medii din satul natal, în anul 1995. În 1999 primește rasoforia. În 2006 este tunsă în călugărie. În calitate de monahie, a trecut prin toate ascultările din complexul monahal. În 2007 intră în ascultare la Mănăstirea Sfintelor Femei Mironosițe Marta și Maria. A făcut ascultare în biserica, a sădit și îngrijit de parcul lăcașului sfânt, a fost numită responsabilă de schitul mănăstirii cu hramul Sf. Ierarh Modest. Pe 18 noiembrie 2015, monahia Parascheva este transferată la Mănăstirea Japca în calitate de stareță. La 15 ianuarie 2016, Înalt Preasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a întregii Moldove, în cadrul Sfintei Liturghii, i-a încredințat păstorirea obștii monahale. Pe 28 mai 2020, de sărbătoarea împărătească a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la mănăstire, în prezenţa pelerinilor. La Vohodul mic, maica stareță Parascheva (Gușan), a fost avansată în gradul de egumenă și decorată de către Întâistătător cu dreptul de a purta Cruce cu pietre scumpe.

MOTTO-UL ZILEI

„Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”

Constantin Angelescu, ministrul Instrucţiunii Publice (1918–1919; 1922–1926; 1927–1928;
1933–1937)

CARTEA LUNII AUGUST 2020

Anatol Petrencu,Rusia, 2019: „Acesta a fost un an greu…” [«Это был тяжелый год…»], Chişinău, Tipografia Balacron, 2020, 296 p. ISBN 978-9975-66-689-3.

Monografia este compusă din două părţi. În prima parte este expusă politica externă a Federației Ruse, în special faţă de fostele republici sovietice, astăzi state independente. Această decizie am luat-o în urma monitorizării emisiunilor propagandistice ale Kremlinului [de ex., „Vremea pokajet” („Timpul va demonstra”)], care, în unele zile, au acordat mai multă atenţie problemelor reale sau imaginare ale Ucrainei, Poloniei, Uniunii Europene etc., şi mai puţină atenţie problemelor interne ale Federației Ruse. În cea de-a doua parte a studiului sunt analizate problemele interne, cu care s-a confruntat societatea şi administraţia rusă în anul 2019. În Anexe au fost incluse câteva recenzii la cărţile apărute de sub tipar în anii 2018-2019, precum şi câteva documente, ce completează discursul monografic.

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu

Rusia_2019_001

FOTOGRAFIA ZILEI

CRUCEA DE PE MORMÂNTUL CĂLUGĂRULUI PAISIE, CEL MAI LONGEVIV MONAH DIN BASARABIA. A TRĂIT 115 ANI

 Notă: La mănăstirea Japca a slujit cel mai enigmatic şi longeviv călugăr din Basarabia, Paisie (1712–30 mai 1827). Acest „călugăr excentric”, „intrat în călugărie încă în chiliile de peşteră”, adică înainte de 1770, purta haine vechi sau le învechea timp de o zi pe cele noi. Odăjdiile îi erau în permanenţă peticite. La fel proceda şi cu bocancii. Într-un timp avea un papuc de pe timpul ieromonahului Calist (1810-1818) şi altul de pe timpul arhimandritului Sinesie (1822-1824). Paisie a murit la mănăstire la vârsta de 115 ani.

Paisie

PERSONALITĂȚI

ZECE CURIOZITĂȚI DIN BIOGRAFIA LUI DUMITRU MATCOVSCHI

(UN POET ÎN ACADEMIA DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI)

 

Anchetă personală:

Crez: poziția artistului contează poate mai mult decât artistul;

Păcate: destule, cu unul mă mândresc – în timpul regimului totalitar

mi-a fost arestată și dată la cuțit cartea „Descântece de alb și negru”;

Dureri: luptă omul cu omul și nu întotdeauna învinge;

Limba cea mai limbă: română;

Poetul cel mai poet: M. Eminescu;

Locul cel mai Sfânt: Basarabia;

Cea mai nobilă stare sufletească: dorul;

Veșnicie: Veșnic e numai cuvântul – cel dăruit cu har.

Am încercat să trăiesc în Cuvânt.

Extras din Dosarul personal Dumitru Matcovschi.

Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei.

Fond 8303, Dos. 29, f. 6, 24.

Poetul și scriitorul Dumitru Matcovschi a avut o contribuție substanțială la dezvoltarea literaturii române, una din valorile spirituale supreme ale tuturor românilor și mai ales ale celor din Republica Moldova, supuși mai bine de jumătate de veac unui proces înșelător de moldovenizare. Numele lui Dumitru Matcovschi ne duce spre mișcarea de renaștere națională  a cărui vârf de lance a fost.

În Dosarul personal al academicianului Dumitru Matcovschi, aflat în cadrul Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei, se reflectă aspecte inedite din viața și activitatea lui Dumitru Matcovschi din prima sursă, adică vom încerca să-l portretizăm apelând la o serie de fragmente culese din autobiografia și dosarul personal al acestuia.

Activitatea lui Dumitru Matcovschi în Academia de Științe a Moldovei trebuie racordată și reevaluată la fenomenul de epocă, care lejer poate fi definit drept fenomenul „Matcovschi”. E poetul cu talent și caracter, cel care a suferit, răbufnit și punctat. Academicianul Dumitru Matcovschi a fost un nonconformist nu doar în lumea oamenilor din domeniul literaturii, ci și în cea din perimetrul comunității științifice. În domeniul creației literare s-a comportat ca un academician, iar în cadrul Academia de Științe a Moldovei s-a comportat ca un poet.

În autobiografia sa D. Matcovschi scria: „Ordine, medalii nu-mi place să port: în anii de grea pomină le-am așteptat, nu mi s-au dat; în anii de după «revoluție» nu le mai aștept, le refuz… Premii: multe (pentru dramaturgie și proză, cântece)…”. Tot despre distincții, D. Matcovschi scria: „multe, nu le duc contul, pe unele le-am refuzat, pe altele le-am acceptat; dintre toate două rămân să-mi întregească biografia: Scriitor al Poporului (octombrie, 1989) și Premiul de Stat al Republicii Moldova pentru volumul „Soarele cel Mare” (1990)”. Pe lângă cele amintite de academician a fost, inclusiv, laureat a numeroase premii din țară și de peste hotare: ‹‹За трудовое отличье›› (1986), Medalia „Mihai Eminescu” (1998, România), Ordinul „Steaua României” cu grad de comandor (2000), „Ordinul Republicii” (1996), cavaler al ordinului „Meritul Cultural” în grad de mare ofițer (2011, România), Premiul Național (2011).

1. Dumitru Matcovschi s-a născut la 20 octombrie 1939, în satul Vadul-Rașcov, județul Soroca. Cu referire la data nașterii, scria: „m-am născut când au vrut să mă nasc părinții mei”. Provenea dintr-o familie de țărani-plugari, Eudochia și Leon Matcovschi care „au muncit la pământ toată viața și au crescut cinci copii…”. Când au venit sovieticii în 1940 și ulterior în 1944, aceștia „nu au plecat în România cu frații și surorile dimpreună”, ci au ales să trăiască „frumoși în naivitatea lor… la Mărgioară, cu nevoile și păcatele lor”. „Cu apele Nistrului au plâns, cu apele Nistrului au tremurat și zile mai zile au așteptat…”.

00119

Membri Academiei de Științe a Moldovei purtând fracul de membru al forului științific suprem din Republica Moldova (la Sesiunea Jubiliară 60 ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și lansarea cărții „Academia de Științe a Moldovei – istorie și contemporaneitate”. De la stânga la dreapta: M.c. Ch. Stratievschi, acad. D. Matcovschi, acad. A. Eșanu, m.c. D. Moldovanu și D. Dragnev, 2006. Foto: Vladimir Colos. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00119d

2. Școala, poetul și scriitorul, a absolvit-o în satul natal. Ulterior, între anii 1956 și 1961 a devenit student la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău, specialitatea învățător de limbă și literatură. A lucrat învățător „doar în lunile de practică”. La anul cinci de facultate a fost invitat în calitate de colaborator literar la ziarul, pe vremuri, „Moldova socialistă”.Activitatea scriitoricească de redacție însă i-a fost întreruptă de serviciul militar pe care l-a îndeplinit în orașul Kaliningrad între anii 1962 și 1964. Acolo, potrivit propriilor afirmații, a „absolvit cursurile de ofițer-artilerist” și a „scris poeme soldățești”.În perioada stagiului militar, în anul 1963, poetul a debutat cu placheta de versuri „Maci în rouă”.După doi ani „de cătănie”, s-a reîntors, în calitate de lucrător literar și șef de secție cultură și literatură, la același ziar, „Moldova socialistă”, iar din 1966 până în 1970 a fost redactor-adjunct al săptămânalului „Cultura”. După patru ani de activitate a fost eliberat din funcție deoarece creația-i „nu corespundea postului pe care-l ocupa”.

3. La scurt timp însă a fost angajat la Editura „Lumina”, apoi a devenit colaborator literar la revista „Nistru”, unde „au urmat opt ani de muncă cerșită”, timp în care a scris cinci romane și câteva volume de versuri, inclusiv piese montate la teatrul „A.S. Pușkin” (astăzi, „Mihai Eminescu”) din Chișinău. Creația teatrală a lui Dumitru Matcovschi se remarcă prin arta dialogului și a replicii, a sugestiei figurative și arhitectonicii, a auto-exprimării personajelor etc.

4. În anul 1988 a fost confirmat drept redactor-șef al revistei „Nistru”, denumită, ulterior, „Basarabia”, cea mai prestigioasă revistă pe vremuri. Pe marginea acestei reviste a desfășurat o fructuoasă activitate de trezire a conștiinței naționale a populației și de integrare a literaturii din Moldova sovietică în spațiul general românesc. Cu referire la revistă, scriitorul Paul Goma spunea: „redactată de Dumitru Matcovschi, „Basarabia”, este cea mai bună revistă românească la ora actuală”.Publicația patronată de Dumitru Matcovschi readucea literatura română la ea acasă, valorificând procesul literar interbelic și permițând publicarea articolelor de istorie națională, cultură și sociologie. În calitate de redactor-șef, Dumitru Matcovschi, găsea sponsori și promova revista în timpuri deloc ușoare.

5. Poetul a fost printre primii care a avut curajul să facă o revizuire a activității sale din perioada sovietică, atunci când „se cântau ode” regimului. Condamnându-se pentru activitatea de altădată, Dumitru Matcovschi și-a reformulat crezul cetățenesc și misiunea poetică. Poetul își vedea menirea de-a fi un tribun și luptător consecvent pentru schimbarea lucrurilor în spațiul strămoșesc, de-a fi crainic al adevărului. În anii redeșteptării naționale, Dumitru Matcovschi s-a impus printr-un neastâmpăr creator și accentuat spirit militant, fapt care i-a adus numeroase neplăceri. De exemplu, placheta de poezii „Descântece de alb și negru”, publicată în 1989, a fost supusă cenzurii.

6. Activitatea sa publicistică, inclusiv cu rubrici în ziarele „Cultura” sau „Literatura și arta”, s-a desfășurat sub „semnul slujirii adevărului, curajului civic și al implicării în problemele realităților social-economice de la sfârșitul anilor 1980”. Scriitorul s-a încadrat intransigent „în lupta pentru oficializarea limbii române, revenirii la grafia latină și la simbolurile naționale”. Tot atunci, Dumitru Matcovschi s-a implicat activ în politică, devenind din mai 1989 până în iunie 1991 deputat în Sovietul Suprem al URSS. Acțiunile de alegere în calitate de deputat s-au soldat, după spusele poetului, cu trecerea sa „prin moarte”. La doar trei zile, 17 mai 1989, după învingerea lui Gheorghe Lavranciuc, șeful Securității RSSM, la alegerile pentru funcția de deputat al poporului din URSS, Dumitru Matcovschi a fost accidentat. În legătură cu acest fapt au fost lansate mai multe ipoteze care conchid că asupra scriitorului s-ar fi săvârșit o tentativă de asasinat. Ipoteza, însă nu a fost demonstrată nici până astăzi. În iunie 2013, când Dumitru Matcovschi era internat în spital și diagnosticat cu un proces expansiv de tumoare cerebrală de etiologie post-traumatică, medicii afirmau că boala s-ar fi datorat accidentului prin care a trecut poetul la sfârșitul anilor 1980.

7. În pofida tuturor impedimentelor, activitatea acestuia în anii 1990 este foarte productivă. Scrie „Soarele cel mic” (1990),„Imne și blesteme” (1991), „Floare Basarabie” (1992, București), „Al țării fiu” (1993), „Of” (1993), „Capul și sabia” (1993, București), „Vad” (1998), „Veșnica teamă” (2001). Scriitorul a devenit un mesager al dorului: dor de viață și patrie, de neam și de grai, de casă părintească și strămoși, de femeie și natură, de adevăr și dreptate, de bine și frumos, de omenie și demnitate. Opera lui Dumitru Matcovschi aduce un omagiu de pietate marilor înaintași, valorilor morale și spirituale perene. Temele persistente în arta acestuia sunt: dragostea, responsabilitatea, datoria, lupta dintre bine și rău, dintre frumos și urât, sentimentul acut al trecerii timpului.

8. Ultima carte de versuri și eseuri elaborată în perioada în care poetul era internat în spital (a reușit să o vadă!), în primăvara anului 2013, are titlu de „Poeme în genunchi”. Așa cum a dorit autorul, cartea a fost lecturată de criticul literar, poetul, traducătorul și redactorul Tudor Palladi. Concepția artistică a lucrării a fost realizată de designerul Vitaliu Pogolșa. Lucrarea a fost finanțată de banii proprii a doctorului în politologie Constantin Manolache. Manuscrisul volumului au fost predat spre păstrare,la 21 decembrie 2018, Muzeului Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” (director Vasile Malanețchi).

00533

Acad. Dumitru Matcovschi, cercetătorul care prezenta rapoartele de activitate științifică în formă poetică. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00533

9. Ținând seama de calitățile sale de militant al valorilor naționale și de munca asiduă depusă în domeniul scriitoricesc, la 12 decembrie 1995, Asociația Oamenilor de Știință, Cultură și Artă din Republica Moldova decidea să-i confere lui Dumitru Matcovschi titlu de academician la specialitatea „Literatura română”, iar la 27 decembrie 1995 prezidiul Academiei de Științe a Moldovei aproba candidatura acestuia. În legătură cu acordarea titlului de academician, într-o caracteristică semnată de Aureliu Scobioală se menționa: „crezul estetic al poetului se asociază celui civic, neliniștile pentru frumusețea cuvântului ce exprimă adevărul îmbinându-se organic cu neliniștile pentru tot ce tulbură frumusețea morală a omului, echilibrul naturii, pacea și dominarea binelui”.

10. În calitate de membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, D. Matcovschi a avut o activitate dinamică. În cele câteva rapoarte de activitate surprinse în dosar, acesta menționa: „A fost un an jubiliar pentru mine (2009). Mai greu adică” sau „Am muncit ca în anii cei buni… am publicat multe, multe, multe articole de ziar, nu le-am publicat însă pentru darea de seamă și nu voi face trimitere la ele”, „am avut emisiuni radiofonice, televizate, întâlniri cu cititorii mei, în școli, în colectivele de muncă, nu știu câte, nu le-am numărat, eu nu trăiesc și nu scriu după plan…”. Nu rareori D. Matcovschi se întreba: „care e statutul meu în Academiei? Nu e ca și a lui Druță, Doga?” La care tot el răspundea: „am trăit, am luptat – și pentru viață, dar și pentru cuvânt, am scris până la extenuare, cum am socotit de cuviință, nu ca să-mi dau seama, ca să fiu, aici și acum”. Cei care și-l amintesc pe academicianul Dumitru Matcovschi la ședințele Academiei de Științe a Moldovei țin minte replicile sale tăioase și discursurile sale filipice la adresa inechităților din societate.

După ce se retrăsese din viața politică,în rapoartele sale se desprinde adesea o notă de tristețe și amărăciune. Cu referire la activitatea de zi cu zi, academicianul D. Matcovschi scria: „Omul de artă, omul de cultură, omul de știință dintotdeauna n-a avut ore precise de muncă. Nu am nici eu. În primul rând din cauza sănătății, dar și din cauza unui anume specific al profesiei mele de credință: muncesc, scriu, creez, nu întotdeauna când vreau, ci doar când pot. Nu-mi planific ziua, știu că voi fi numai și numai la masa de scris, nu mai am timp de pierdut, muncesc zi și noapte, ca un osândit, o fac însă din convingere, din plăcere, dar și din datorie. Avem obligațiuni, dacă nu în fața instanțelor, în fața Celui de Sus”.

Tot despre activitatea zilnică, Dumitru Matcovschi însera următoarele:

„Ziua mea de muncă începe la masa de scris

și tot aici sfârșește.

N-aș fi fost membru al Academiei, tot așa începea.

Unde public, unde sunt republicat nu știu,

știu ce scriu, cum scriu, când scriu”.

Dumitru Matcovschi este unicul membru titular al Academiei de Științe a Moldovei care și-a prezentat realizările în rapoarte sub formă de versuri:

„A fost un an jubiliar pentru mine..!

Munca de fiecare zi pentru mine este lege,

să fie așadar și pentru ceilalți colegi de breaslă…

scrisul ține de har, nu există zi să nu mă aplec asupra hârtiei,

niciodată însă nu am numărat paginile, cuvintele, cărțile scrise,

știu că sunt multe, foarte multe…”.

În raportul pe anul 2011, poetul scria: „a fost poate cel mai bun an dintre ultimele douăzeci pentru mine, cel mai rodnic. Au văzut lumina zilei două volume de versuri…”.

 

Daniela HADÎRCA, Lidia PRISAC, Ion Valer XENOFONTOV

CARTEA LUNII IUNIE 2020

BIOGRAFII TRUCATE ȘI ASASINĂRI CAMUFLATE ÎNTR-UN DEMERS ȘTIINȚIFIC

 Partea invizibilă a istoriei, cea de după culise, cu rolul ei esențial în mișcarea faptelor și evenimentelor istorice, constituie una dintre preocupările majore ale profesorului universitar Gheorghe Baciu.
Sceptic la mesajul oficial sau la cel emis din perimetrul istoriei oficiale, Gheorghe Baciu, renumit medic legist din Republica Moldova, în profilul meseriei căreia îi consacră cu mult devotement întreaga sa activitate profesională, este atent la detalii, la mesajul criptic, la factologie, la ceea ce se dorește a fi inoculat din perspective subconștientului prin intermediului mecanismului sibilic. În lucrarea de față, autorul a prezentat un itinerar al ideaticii medicinii legale, abordate prin prisma experienței colective, dar și a celei individuale. Pornită de la instinctele naturale, de supraviețuire, istoria lumii a înregistrat cazuri dramatice, de înlăturare fizică ale unor comunități întregi sau ale unor lideri formali și neformali, a acelora care prezentau pericol pentru adversari sau care ar fi umbrit personalitatea altora…
Cercetătorul Gheorghe Baciu face mai mult decât o analiză argumentată a cazurilor de asasinare ale unor personalități istorice, ci ne prezintă și o evaluare a profilului moral al biografiei umane. A ceea ce prezintă omul în esență, pornind de la forma lui biologică de supraviețuire și finalizând cu cea a asasinărilor, omucideri premeditate, ca elemente extreme de înlăturare a adversarilor. Or, această dimensiune este prezentată cu convicțiune în recenta apariție editorială a profesorului universitar Gheorghe Baciu.
Biografiile unor personalități sunt învăluite de mistere, iar uneori mistificate și ascunse publicului larg pentru mai multe decenii sau chiar secole (cum este cazul lui A.S. Pușkin, Lenin, Stalin ș.a.). Ori, acest fapt duce, volens-nolens, la speculații, reevaluări, dispute științifice antrenate în mai multe domenii ale cunoașterii. Din această perspectivă, medicul legist Gh. Baciu se prezintă ca justițiarul în arta argumentării științifice sau a lansării unor ipoteze, care ar putea crea turnuri în reevaluarea subiectelor abordate.
Alegerea biografiilor, intuim, este una aleasă de autor potrivit unor argumente referitoare la impactul acestor personalități în istoria universală și cea națională. Principiul de abordare, de altfel, este ales anume din această dimensiune: a spațiului mare, apoi acest spațiu se îngustează și devine ancorat în cel național (vezi biografiile Ruxandei Lupu, a lui Antioh Cantemir, Nicolae Iorga ș.a.).
Asasinările sau biografiile trucate, potrivit cercetărilor efectuate de Gh. Baciu, ar putea fi clasificate din perspective dușmanului intern sau al celui extern, al dușmanului imaginat, al propriului dușman, al dușmanului provocat etc. Concluzia de bază care rezidă în lucrarea domnului Baciu constă în faptul că la intersecția marilor evenimente istorice se constată și mari tragedii, asasinate, biografii mistificate. Deseori s-au construit biografii pe seama altor biografii, s-au creat mituri ale părinților-fondatori ai statelor, s-au șlefuit biografii-eroice sau viceversa, s-a diminuat și falsificat biografii.
Profesorul Gheorghe Baciu ne demonstrează cu lux de amănunte că schimbarea civilizațiilor nu a modificat însăși esența naturii umane. Omul a rămas același… Mai mult ca atât, posibil că asistăm la noi forme de activizare a maleficului uman… Acesta este mesajul cripticpe care ni-l transmite cu o mare acuratețe Gheorghe Baciu.
Dr. Ion Valer XENOFONTOV
Baciu2020

Gheorghe BACIU. Biografii trucate și asasinate camuflate. Chișinău: Combinatul Poligrafic, 2020. 213 p.

APARIȚIE EDITORIALĂ

Academician Tudor Lupaşcu : Biobibliografie / Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan”, Inst. de Chimie ; ed., red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Aculina Arîcu ; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov ; bibliogr.: Lidia Zasaviţchi, Janna Nikolaeva. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2020 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 492 p. Texte : lb. rom., rusă. ISBN 978-9975-3331-4-6

Lucrarea este consacrată academicianului Tudor Lupașcu, personalitate cunoscută și apreciată în țară și peste hotare pentru realizările sale în domeniul protecției mediului ambiant și folosirii raționale a resurselor naturale. Se prezintă portretul protagonistului în diferite ipostaze: activitatea științifică, educațională, managerială, civică etc. Bibliografia savantului însumează circa 800 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 9 monografii, compendii și ghiduri, ediții de popularizare a științei publicate în ţară şi peste hotare. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, medicilor, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Acad. T. Lupascu_

Tudor Lupascu_final

Webinar. Особенности публикации статей в международных научных журналах Springer Nature

Mon, Feb 10, 2020 3:00 PM – 4:00 PM EET

unnamed

– основные требования, предъявляемые журналами крупных международных издательств к научным статьям;

– как и какой журнал выбрать для публикации?

– как написать краткий реферат и структурировать статью?

– как правильно общаться с редактором и рецензентом?

– каких ошибок в использовании английского языка следует избегать?

– вопросы и ответы

Registration link: https://register.gotowebinar.com/register/4808860743468542211

Вебинары издательства Wiley 18 и 19 декабря

Приглашаем принять участие в серии открытых вебинаров, которые издательство Wiley проводит в декабре.
Безымянный

18 декабря, 11:00

Как опубликовать статью в журнале с высоким импакт-фактором: cоветы редактора Wiley

Для регистрации на вебинар пройдите по ссылке: https://secure.wiley.com/RU_Event25

18 декабря, 14:00

Поиск научной информации и подходящего журнала для публикации на платформе Wiley Online Library

Для регистрации на вебинар пройдите по ссылке: https://secure.wiley.com/RU_Event26

19 декабря, 10:00 или 14:00

Как найти журнал Wiley для публикации в открытом доступе

Для регистрации на вебинар пройдите по ссылке: https://secure.wiley.com/RU_Event27

Перед началом вебинара ознакомьтесь, пожалуйста, с видео-инструкцией по подключению, пройдя по этой ссылке:

https://youtu.be/PZa8wlx_piM

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Crucea fetelor. S. Țareuca, rn. Rezina. Foto: IVX: 7 decembrie 2019

Notă: Legenda spune că această cruce a fost făcută din banii fetelor din satul Țareuca. A fost edificată în cinstea constructorilor drumului Rezina–Orhei. Inițial era plasată în partea opusă a locului unde se află în prezent. Întotdeauna este cineva care aprinde candela la cruce.  În ziua de 7 decembrie 2019 am rămas plăcut surprins că dintr-o mașină a ieșit un bărbat de vreo 35 de ani, însoțit de o fetiță de cca 10 ani, care au aprins cu multă grijă candela.

IMG_9813

CARTEA LUNII DECEMBRIE 2019

Manole BRIHUNEȚ, Cimitirele ortodoxe din Republica Moldova: istorie, arhitectură, sculptură (secolul al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea), Chișinău, Cartididact, 2019, 392 p. ISBN 978-9975-3315-3-1.

Această monografie importantă pentru istoriografia românească și internațională, realizată de părintele Manole Brihuneț în scopul valorificării complexe și multilaterale a spațiului cultural al cimitirului ortodox, își va găsi, cu certitidine, cititorul fidel, interesat de patrimoniul cultural material al Republicii Moldova.

Mariana ȘLAPAC, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei

72463419_1397775323718069_3261836483727720448_o

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Octombrie. Pace. Muncă. S. Echimăuți, rn. Rezina, 25 octombrie 1987. Arhivă privată

Iată cum comentează un martor ocular evenimentul: „Era în data de 25 octombrie 1987, în ziua nunții noastre. Am fost înregistrați public, pe scena centrală din centrul satului, în zi de iarmaroc. Era o zi cu soare, multa lume adunată, era foarte frumos. Din păcate, de atunci n-a mai fost așa sărbători mari la noi în sat” (Andrei Marian).

 

Scan10013

APARIȚIE EDITORIALĂ ÎN COLECȚIA „BIOBIBLIOGRAFIE”

Valentin R. Celac : Biobibliografie / Min. Educaţiei, Culturii şi Cercet., Inst. de Genetică, Fiziologie şi Protecţie a Plantelor, Bibl. Şt. (Inst.) «Andrei Lupan» ; ed., red. şt.: Constantin Manolache ; coord. Larisa Andronic ; resp. de ediţie Ion Valer Xenofontov ; bibliogr.: Tatiana Doibani, Ludmila Gheleta. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) «Andrei Lupan», 2019 (F.E.-P. «Tipografia Centrală»). – 408 p. Texte : lb. rom., engl., rusă. – Cuprins paral.: lb. rom., engl. – 50 ex. ISBN 978-9975-3331-0-8.

Editor și redactor științific: dr. hab., conf. univ. Constantin MANOLACHE Coordonator: dr. Larisa ANDRONIC

Responsabil de ediţie: dr. Ion Valer XENOFONTOV

Redactori: Viorica CUCEREANU, Eugenia TOFAN

Corector: Elena PISTRUI

Bibliografi: Tatiana DOIBANI, Ludmila GHELETA

Culegere computerizată: Tatiana DOIBANI, Nicoleta BOGDAN

Coperta: Vitaliu POGOLȘA

Fotografii: Arhiva personală a dr. hab. Valentin CELAC, Eugenia TOFAN, Arhiva Muzeului Științei al AȘM, Ion Valer XENOFONTOV

Lucrarea este consacrată doctorului habilitat în biologie, membru al Academiei Internaționale de Ecologie Valentin Celac, specialist consacrat în domeniul botanicii, geneticii și ameliorării. Cercetătorul științific principal la Institutul de Genetică, Fiziologie și Protecţie a Plantelor Valentin Celac este autor a cca 400 de publicații, inclusiv 16 monografii. Se prezintă portretul protagonistului în diferite ipostaze: activitatea științifică, managerială, civică etc. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, tuturor celor interesați de domeniul agrobiologiei și publicului larg de cititori.

Celac_2019 (1)

Valentin Celac. Biobibliografie_Internet_

CARTEA LUNII NOIEMBRIE 2019

Valeriu Pasat, Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940–1991), Chișinău, Editura Cartier, 2019, 568 p. ISBN 978-9975-86-364-3

 

       „Istoria relațiilor dintre stat și biserică în Uniunea Sovietică este întortocheată și contradictorie, pe alocuri cu puseuri de thriller. Autoritățile comuniste mânuiau cu măiestrie biciul și cu mai puțină îndemnare biscuitul. Campaniile înverșunate de închidere masivă a locașurilor de cult erau succedate de perioade de îngăduință față de credința strămoșească, considerată rămășiță a trecutului obscurantist – atitudine nu prea firească, generată de rezistența tenace opusă de credincioși zelului iconoclast al entuziasmului comunist.

      Această carte încununează și sintetizează culegerea de documente în patru volume „Ortodoxia în Moldova”, dezvăluie evenimentele atât dramatice cât și, uneori, bizare, din spatele documentelor oficiale din cancelariile autorităților. Asaltarea bisericilor de către oamenii puterii și rezistența opusă de enoriași, popasurile neortodoxe ale protipendadei sovietice raionale pe la mănăstirile de maici, intrigile aproape bizantine țesute atât în mediul ecleziastic, cât și în cel ateu militant desemnat să supravegheze politic ortodoxia, alcătuiesc un mozaic impresionant de evenimente din vastul registru dintre tragic și grotesc. Este o carte despre asaltarea cerurilor de către niște forțe prea telurice și despre sfârșitul previzibil al acestor bătălii purtate sub drapelul raționalismului, care însă s-a dovedit a fi absurdă și, prin urmare, condamnată la eșec”.

 Acad. Valeriu Pasat

 Din sumarul lucrării:

 „Fenomenul ortodox moldovenesc: problema și sursele de documentare”; „Alipirea Basarabiei la URSS: aspectele bisericești ale sovietizării (anii 1940–1941)”; „Războiul și revenirea Bisericii Ortodoxe Române (anii 1941–1944)”; „Sfârșitul războiului și dezorganizarea vieții religioase a Moldovei (anii 1944–1947)”; „Sub semnul restricției corespunzătoare …”: oscilațiile antibisericești ale autorităților și nesupunerea moldovenească (anii 1948–1953)”; „Renașterea religioasă” în stil moldovenesc (anii 1953–1957)”; „Asaltul cerurilor”: algoritmii noi ai relațiilor dintre sat și biserică (anii 1958–1959)”; „Limitele supunerii. Moldova în preajma reformei administrației bisericești (jumătatea a doua a anului 1959 – anul 1960)”; „Vreți să luăm iar topoarele în mâini?” (anii 1961–1965)”; „„Vântul se întoarce și începe din nou aceleași rotiri”: dezghețul” brejnevist în treburile bisericești (anii 1966–1975)”; „Compromisurile „stagnării” și eliberarea bisericească moldovenească (anii 1976–1991)”.

bic_ortodB

APARIȚIE EDITORIALĂ

Historia est Magistra Vitae : Valori, paradigme, personalităţi : In honorem profesor Ion Eremia / Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan”, Univ. de Stat din Moldova, Fac. de Istorie şi Filosofie ; ed.: Constantin Manolache ; coord.: Liliana Rotaru ; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică Centrală “Andrei Lupan” (Institut), 2019 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 648 p. : des., fot. Referinţe bibliogr. în subsol. ISBN 978-9975-3331-2-2.

Se nasc oameni ce profund marchează domeniul în care activează. Unul dintre aceştia este şi omagiatul nostru profesorul universitar Ion Eremia. Cercetătorul, profesorul universitar Ion Eremia cu un profesionalism desăvârşit, cu dragoste, pietate și competență pune la dispoziţia consângenilor şi celor care vor să-l audă adevărata istorie a multpătimitului nostru popor.

 Prof. univ. dr. hab. Ion NICULIȚĂ

Profesorul Ion Eremia ocupă un loc deosebit în inimile noastre, a celor care au absolvit Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. Lucrările ştiinţifice ale Domnului Profesor Ion Eremia se bazează pe diverse izvoare istorice, o mare parte dintre acestea fiind puse pentru prima dată în circuitul istoric. Date fiind preocupările mele de istoria românilor, mi-a atras atenţia în mod deosebit prin soliditatea argumentelor sale indiferent de tematica preocupărilor. Capacitatea de muncă este una din calităţile de invidiat. Făcea un volum de muncă pe segmente ce ar fi îndreptățit întreținerea unor instituții specializate care se preocupă de medievistică. O simplă analiză fugitivă a bibliografiei profesorului Ion Eremia nu poate să nu impresioneze.

 Conf. univ. dr. Igor ȘAROV

Înaltul profesionalism de cercetător şi notorietatea activităţii sale instructiv-didactice i-au impus numele printre oamenii de ştiinţă şi pedagogii de frunte, cunoscut în ţară şi peste hotare. Spre aceste substanţiale realizări prof. univ. Ion Eremia a parcurs o cale lungă şi anevoioasă, înfruntând cele mai diverse probleme, începând cu munca de acumulare a cunoştinţelor profesionale, urmată de o colectare a materialelor istoriografice şi documentare şi de implementare a rezultatelor obţinute în lucrări ştiinţifice originale, precum şi în procesul instructiv-didactic universitar.

M. cor. Demir DRAGNEV, dr. Ion Valer XENOFONTOV

Profesorul Ion Eremia este omul plin de omenie, cu un suflet creştin. Ce ar însemna acest lucru? Este o fire ce se consacră din dragoste. Discută şi ajută pe fiecare student, îndrumă şi sprijină colegii de breaslă, este o fire modestă şi profundă. Felul de a fi este graţie unei educaţii în spiritul valorilor noastre creştin-ortodoxe. Este corect cu cei din jur, exigent, dar şi înţelegător. A trecut prin multe greutăţi ale vieţii, însă nu s-a lăsat de Dumnezeu, Care i-a fost mereu călăuza.

Preot, dr. Octavian MOŞIN

_EREMIA_2019

Ion EREMIA_Historia este magistra vitae_

BASARABIA ÎN IMAGINI

Întâmpinarea regelui Mihai și a reginei mamă Elena la sfințirea Catedralei din Chișinău de către arhiepiscopul locotenent al Chișinăului Efrem (Tighineanu), 31 octombrie 1942

482_screen - Copie

 

APARIȚIE EDITORIALĂ

Ion Valer XENOFONTOV, Enciclopedia curiozităților. Trecut și prezent. Vol. II, Iași, Editura LUMEN, 2019, 267 p. ISBN 978-973-166-441-5

Enciclopedismul care-l caracterizează pe autor, precum s-a mai remarcat de către preotul Octavian Moșin, doctor în teologie, în istorie și filosofie, conferențiar universitar, și academicianul Mihai Cimpoi, așadar, n-ar strica să-i asalteze și pe consângenii săi de aici și de acum. Și, de ce nu?… să-i facă să devină mai curioși față de cele ce se întâmplă în zilele noastre, în destinul nostru și al Țării, al Vieții și al Curiozității, al metamorfozelor ei deloc simple de pătruns întotdeauna până la capăt. Viitorul dintre trecut și prezent va păstra, credem, oricând vie în inimă și-n conștiința personală și universală setea inepuizabilă de nou și de noi ispitita de Curiozitate – de această minune premergătoare a darului de drum în istoria vieții și-n viața istoriei zăvorâtă în Clipă. Cheia sapientală cu care putem lesne deschide orice ușă umană din taina cuvintelor se află în buzunarul mi(ni)sterial al Curiozității. Ca să vă convingeți aievea, citiți-l pe cercetătorul Ion Valer Xenofontov.

Tudor PALLADI,

Poet, critic literar, traducător, redactor

Print

Enciclopedia Curiozităților_Vol. II_Xenofontov_I.V.

CARTEA LUNII SEPTEMBRIE 2019

 Ioan LISNIC, Clerici ortodocși din Basarabia și Transnistria în închisorile comuniste, Iași, Editura Stef, 2019, 261 p. ISBN 978-606-028-159-7.

 Secolul trecut a fost marcat de politici represive aplicate de regimul sovietic, între care și campaniile antireligioase. Numărul martirilor credinței creștin-ortodoxe nu poate fi stabilit cu exactitate nici chiar în baza fondurilor arhivistice existente, atât a celor desecretizate cât și a celor care rămân a fi inaccesibile pentru public și cercetători. Dincolo de aceasta, identificarea clericilor martiri din Basarabia, Transnistria și nordul Bucovinei este una dintre sarcinile importante ale posterității și de ce nu, poate primii pași în inițierea pregătirii dosarelor pentru canonizarea și trecerea în rândul sfinților ale unora dintre ei.

 Protoiereu, doctor în teologie, Ioan LISNIC

Clerici_

MOTTO-UL ZILEI:

„Știinţa constituie cea mai puternică agonisire a omului”.

Michel de Montaigne (1533–1592), scriitor și filosof francez din Epoca Renașterii

OAMENII DE ȘTIINȚĂ, ALTFEL (III)

Între 1965 și 1967 Valeriu Rudic a fost multiplu campion al Moldovei la lupte libere. Este maestru al sportului al URSS (1967) la această probă sportivă, unul dintre cei mai tineri din spațiul sovietic.  Ar fi continuat cu succes cariera sportivă dacă mama nu l-ar fi dojenit părintește că dorește să fie instruit, în primul rând, în domeniul medicinei.

IVX

IMG_2048 - Copie

Notă: RUDIC, Valeriu (n. 18 februarie 1947, s. Talmaza, r-nul Ştefan-Vodă) – biolog, domeniul ştiinţific: microbiologie şi ficobiotehnologie. Doctor în medicină (1974), doctor habilitat în biologie (1990), profesor universitar (1991). Membru corespondent (1995) şi membru titular (2000) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

OAMENII DE ȘTIINȚĂ, ALTFEL (I)

Azi, 31 iulie 2019, este ziua de naștere a academicianului Ion Bostan. La mulți ani!

Academicianul (1995) Ion Bostan (n. 31 iulie 1949, s. Brânza, r-nul Cahul), inginer, savant consacrat în domeniile maşinologiei şi fiabilității maşinilor, s-a născut într-o familie de colhoznici de rând, care au trecut prin calvarul celui de-al Doilea Război Mondial, foametei și deportărilor etc. Mai mult ca atât, în 1957, în urma unei inundații, familia a rămas ruinată, fiind necesară construirea unei noi case. Anton Bostan, tatăl viitorului academician, fără studii speciale, a devenit cel mai bun mecanizator din localitate. Orice tehnică nouă apărută în gospodăria colectivă era pusă în aplicare de badea Anton. Astfel, a pus în circuit primul tractor „Universal”, mașini de procesare a laptelui și de fabricare a smântânii, agregate pentru treieratul grânelor, o făbricuță de tras lîna, unica în lunca Prutului de Jos etc. Dragostea genetică pentru tehnologii și inovații a fost transmisă fiului, viitorului academician.

IVX

 

2

Ion Bostan la pescuit peste frontieră călare pe țap, înapoi  – pe capră. Artist plastic: dr. conf. univ. I. Daghii

 

 

OAMENII MARI SE NASC ÎN CASE MICI

Secvență din casa părintească a academicianului Ion Bostan. S. Brânza, rn. Cahul. Foto: IVX, 1 iunie 2019

Notă: BOSTAN, Ion (n. 31 iulie 1949, s. Brânza, r-nul Cahul) – inginer, domeniul ştiinţific: maşinologie şi fiabilitatea maşinilor. Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1989), profesor universitar (1990). Membru corespondent (1993) şi membru titular (1995) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

IMG_7509

 

 

Anton (1921-2007) și Vasilisa Bostan (1922-1994), părinții academicianului Ion Bostan. S. Brânza, rn. Cahul

IMG_7481

MOTTO-UL ZILEI

„Stai departe de oamenii care iți micșorează ambiția. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevarat mari te fac să te simți că și tu poți deveni mare”. Mark Twain (1835-1910), scriitor american

 

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Studenta Universității de Stat din Chișinău Svetlana Cojocaru (Mamei), viitorul membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, la o promenadă cu Vitalie Cojocaru, viitorul soț, 1972

Notă: COJOCARU, Svetlana (n. 26 iulie 1952, s. Butuceni, rn. Râbniţa) – matematician, informatician, domeniul ştiinţific: teoria gramaticilor şi limbajelor, procesarea limbajului natural, interfeţe inteligente, algebra computaţională. Doctor habilitat în informatică (2007). Profesor cercetător (2014). Membru corespondent (2017) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Conducător științific la șase teze de doctorat (A. Colesnicov, O. Burlaca, M. Petic, N. Curteanu, V. Albu, V. Popukaylo). Laureat al Premiului Naţional al Republicii Moldova (2011).

05. Studenta USM, cu viitorul sot Vitalie Cojocaru

MOTTO-UL ZILEI

„Deşi intelectul nostru doreşte claritatea şi certitudinea, natura noastră găseşte de multe ori că incertitudinea este fascinantă.”

Karl von Klausewitz