CARTEA LUNII MAI 2019

Gheorghe Baciu, Victimizarea – un flagel social, Chișinău, S.n. (Combinatul Poligrafic), 2019, 234 p. ISBN 978-9975-129-53-4

Un nou volum semnat de neobositul și eruditul profesor Gheorghe Baciu. De această dată este vorba de „Victimizarea – un flagel social”, în care autorul revine asupra unui subiect mai vechi – otrava, aplicarea ei intenționată, dar, totodată, pune în discuție subiecte inedite, și tot atât de incitante.

Anatol PETRENCU, doctor habilitat, profesor universitar. Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România

Print

 

CARTEA PRIMĂVERII 2019

Ion Coropcean, Victor Juc, Constantin Manolache, Serviciul militar din Republica Moldova: abordare politico-juridică : Monografie / Inst. de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice, Acad. Militară a Forţelor Armate “Alexandru cel Bun”. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2019 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 212 p.  ISBN 978-9975-3283-8-8.

 

Serviciul militar este elucidat pe coordonata politico-juridică, fiind supuse cercetării fundamentele, instituționalizarea și evoluția, caracterul, structura și funcționalitatea Armatei Naționale, statutul personalului militar și relațiile de serviciu militare. Ideea fundamentală argumentată și dezvoltată rezidă în  indispensabilitatea sistemului național de securitate. Monografia este destinată specialiștilor în domeniu, tuturor celor care manifestă interes pentru subiectele ce țin de sistemul de securitate și apărare națională.

 

Coropcean_Monografia_coperta

Foaia de titlu_Caseta Tehnică_Sumar: 1_3 (1)

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

 Campioana olimpică Larisa Popov(a), regina sportului moldovenesc. Foto: IVX, 23 septembrie 2016

1

 

Nicolai Ambrosi, Pavel Brădescu, Sport: mică enciclopedie. Ediția a doua, revăzută și adăugită /Redactor științific: Constantin Manolache; responsabil de ediție: Ion V. Xenofontov, Chişinău, Institutul de Studii Enciclopedice, 2015, p. 250

Scan1_001

 

 

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Dumitru Matcovschi, cercetătorul care prezenta rapoartele de activitate științifică la Academia de Științe a Moldovei în formă poetică. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00533

 
Notă: MATCOVSCHI, Dumitru (20 octombrie 1939, com. Vadul-Raşcov, azi r-nul Şoldăneşti – 26 iunie 2013, Vadul-Raşcov, r-nul Şoldăneşti) – poet, prozator, dramaturg, publicist, traducător. Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1995).
00533

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Cercetătorul științific Valentin Celac alături de fiul Roman la amplasarea experiențelor în câmpul Secției de Genetică a Academiei de Științe a RSS Moldovenești (actualmente, în apropierea străzii Gh. Asachi, vizavi de Instituția Publică Centrul de Excelență în Construcții), 1967. Colecție foto privată

16

TRECUTE VIEȚI DE DOAMNE

Cuscrele Nadea Șichircă (stânga) și Catinca Celac, 1978. Colecție foto privată

Notă. Nadea Șichircă din satul Rădenii Vechi, raionul Ungheni, deportată în vara anului 1949, mamă a 7 copii, cu studii. Cel mai mare fiu, Ion, absolvă Seminarul Duhovnicesc din Odesa, iar ulterior, cu excelență, Academia Teologică din Sankt Petersburg.

Lelea Catinca (1915–2007) era grinda colhozului din satul Hâjdieni, raionul Orhei. Era femeia pe care se baza gospodăria colectivă. Descânta toată lumea fără să știe nici un descântec. Utiliza următoare slove: Dumnezeu să te păzească! Dumnezeu să te ajute! Roagă-te și totul va fi bine. Lumea, într-adevăr, se tămăduia.

13

BASARABIA INTERBELICĂ ÎN IMAGINI

Familia Celac din s. Hâjdieni, Orhei: mama Catinca îl ține în brațe pe fiul Valentin (născut la 26 februarie 1939, viitorul doctor habilitat în ştiinţe biologice), tata Radion și bunicul Liodor. Foto: 1939. Colecție foto privată

1

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Prima mașină „Volga” din Olănești, actualmente rn. Ștefan-Vodă, a fost adusă de Pantelimon Cătărău (primul din stânga). Colecție foto privată.

Notă: Am adus prima „Volgă” din sat, de la Chișinău. E prima mașină care a ajuns în Chișinău de la Moscova… Președintele din sat era un om foc de harnic și i-a zis zavgarului (administratorul parcului de automobile, rus.) să-i caute un șofer foarte curat, harnic, să nu bea și să fie frumușel… eu atunci lucram cu o mașină de tonaj mare pe care îl făcusem lună… Acesta i-a zis: Sava Constantinovici, este unul, dar e tânăr! Când acolo mă cheamă, mă gândeam oare ce am făcut de m-o fi chemând..? M-o fi pârât că am dus vreo mașină de piatră cuiva! M-am dus, m-am prezentat și președintele îmi zice: Măi băiețel, tu de azi înainte ești șoferul meu, mâine te trimit la Chișinău să primești o Volgă nouă-noușoară, da dinainte îți spun, să nu fumezi, să nu fii bețiv, da să fii harnic foc și curat! Când ne-am dus, la garajul acela din Chișinău erau vreo 30 de „Volgi” și i-a rugat să fie totul în ordine pentru că noi primim mașina și să nu avem pe urmă probleme! Și ne-au dat-o cea mai bună… Așa am lucrat pe mașina președintelui până în 1963, când a venit prikaz (ordin, rus.) de la Chișinău să-l ia la minister, nu știu ce șef, pe Sava Constantinovici Arnăut.

Din interviul realizat de Ion Valer Xenofontov și Lidia Prisac la 9 august 2017, în s. Olănești, rn. Ștefan-Vodă, cu Pantelimon Cătărău.

 

9

CARTEA PRIMĂVERII 2019

Gabriela Pohoață, Filosofie și conștiință la români /Philosophy and Consciousness with the Romanians. Ediție bilingvă, București, Pro Universitaria, 2018, 328 p. ISBN 978-606-26-0990-0

 

Nevoia de filosofie la români, astăzi, este similară cu nevoia de fericire, de conștiință și de moralitate.

Prof. univ. dr. hab. Gabriela POHOAȚĂ

mRCXO5-Macoviciuc

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Membru corespondent Tatiana Gheideman (a doua din dreapta) în discuții socratice cu colegii din domeniul cercetărilor științifice, 1969. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00526

GHEIDEMAN, Tatiana (11 noiembrie 1903, or. Tbilisi, Georgia – 5 iulie 1995, Chişinău) – biolog, domeniul ştiinţific: geobotanică, floristică şi silvicultură. Doctor habilitat în ştiinţe biologice (1966), profesor universitar (1968). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a RSS Moldovenești (1970).

00527

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

A.I. Floca, președintele Comitetului Executiv Raional Lazo o felicită pe M. Stratan, mulgătoare din Colhozul  „Congresul al XXIII-lea al PC al URSS” cu ocazia Zilei de 8 martie 1975. Colecție foto privată

Scan10041 - Copie

CARTEA LUNII MARTIE 2019

 Declaraţia de autodeterminare de la Oradea din 12 octombrie 1918 / coord.: Gabriel Moisa, Sorin Şipoş, Ion Eremia. – Bucureşti : Editura Academiei Române, 2018, 324 p. ISBN 978-973-27-3017-1 I. Moisa. Gabriel (coord.) II. Şipoş, Sorin (coord.) III. Eremia, Ion (coord.)

 

Anul 1918 a cunoscut etapa decisivă a procesului de făurire a statului naţional unitar român. Factorul hotărâtor care a impulsionat lupta pentru întregire, canalizând eforturile întregului neam românesc în direcţia realizării Marii Uniri, a fost reprezentat de declanșarea unor ample mișcări populare pentru autodeterminare politică, naţional-statală, în toate provinciile românești aflate sub dominaţie străină.

Sfârșitul Marelui Război și începutul dezagregării monarhiei austro-ungare sub efectul propriilor sale contradicţii, au condus la recunoașterea principiului autodeterminării popoarelor. Ca urmare, și naţiunea română din Ungaria și Ardeal, dorind să facă uz de acest drept, a făcut apel la dreptul ca, liberă de orice înrâurire străină, să hotărască așezarea ei printre naţiunile libere. Astfel, redactarea Declaraţiei de la Oradea, din 12 octombrie 1918, în casa avocatului orădean dr. Aurel Lazăr, ca document fundamental al anului 1918, prin intermediul căruia a fost proclamată independenţa românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, a constituit o pagină antologică a gândirii și acţiunii politice românești, așezându-se alături de alte texte, de anvergură naţională, menite a demonstra voinţa de libertate și unire a peste trei milioane și jumătate de români.

Așadar, în anul Centenar, nu putem să nu observăm faptul că Oradea a jucat un rol crucial în realizarea acestui deziderat marcând debutul structurat al procesului de unire a Transilvaniei cu România înfăptuit prin deciziile Marii Adunări Naţionale din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Tocmai de aceea, marcarea acestui eveniment de importanţă crucială pentru destinul naţiunii române a devenit pentru noi, cei de astăzi, o obligaţie fundamentală urmând să urmărim cum s-au întâmplat lucrurile și să stabilim locul momentului 12 octombrie 1918 în istoria naţională. În acest sens, în perioada 9-11 octombrie 2018, la Oradea, a fost organizată o conferinţă știinţifică internaţională intitulată Europa Centrală la „…spargerea lumii”. Declaraţia de autodeterminare de la Oradea din 12 octombrie 1918. Organizatorii au fost Centrul de Studii Interdisciplinare din Oradea, filială a Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca al Academiei Române, Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice și Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Oradea alături de Facultatea de Istorie și Filosofie a Universităţii de Stat din Chișinău, Republica Moldova și Departimento di Studi Linguistici e Letterari, Università Degli Studi di Padova, Italia. Au participat specialiști din România, dar și din Ungaria, Moldova și Serbia.

 Coordonatorii

Oradea, 1 Decembrie 2018

Coperta Gabi Moisa volum Academie (1)_001

Gabi Moisa Volum conferinta Editura Academiei (1)_005

 

Gabi Moisa Volum conferinta Editura Academiei (1)_006

APARIȚIE EDITORIALĂ

Istorie şi cultură : In honorem academician Andrei Eşanu / Inst. de Istorie, Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; ed.: Constantin Manolache  ; coord.: Gheorghe Cojocaru, Igor Cereteu  ; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov, Silvia Corlăteanu-Granciuc. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2018 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 780 p. : fig., tab. Texte : lb. rom., fr., engl., alte lb. străine. – Rez.: lb. engl. – Bibliogr. în note de subsol. – 100 ex. ISBN 978-9975-3283-6-4.

2. Esanu_And

Vezi In_honorem_acad_Esanu_1-5

In_honorem_acad_Esanu_internet

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Familia Casapu din satul Mingir, rn. Kotovsc (în prezent, Hîncești): Zinaida, Mihai, Dumitru, mama Eudochia cu Tudor în brațe, Ana și Vasile, 1965. Sursă: arhiva privată Tudor Casapu

Notă: „Eram mulți copii în familie și ne creșteam unii pe alții… Pe strada noastră practic toate familiile erau numeroase, câte 6-7-8 copii. Erau și familii cu 15 copii”. (Din interviul realizat de Ion Valer Xenofontov cu campionul olimpic Tudor Casapu la 25 august 2014)

Рисунок1

 

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Iachim Grosul (unicul din rândul trei), președintele Academiei de Științe a RSS Moldovenești (1961–1976), la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS, 9-14 decembrie 1963. Kremlin,  Moscova. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00524

00524

ZECE CURIOZITĂȚI DIN BIOGRAFIA ACADEMICIANULUI ION TODERAȘ

(Per aspera ad astra)

Motto: „Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta,

măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic”.

Albert Einstein (1879–1955), fizician, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1921)

„Viața este o ciudataă comedie care amestecă împreună și dureri

și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns”.

 Alexandru Macedonski (1854–1920), poetul rondelurilor,

membru post-mortem al Academiei Române (2006)

 

Academicianul Ion Toderaș este fondatorul şcolii Biogeochimia ecofiziologică a animalelor, care a deschis noi frontiere vizând fundamentarea unor principii necunoscute antecedent în cuantificarea funcţionării populaţiilor de animale în ecosistemele acvatice şi cele terestre. A pregătit 10 doctori habilitaţi şi 30 doctori în ştiinţe. Este autor a circa 600 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 25 de monografii publicate în ţară şi peste hotare, coautor a 46 de brevete de invenție.

4

Cercetători științifici de la Institutul de Zoologie al AȘM în discuții referitoare la „Cartea Roșie a Republicii Moldova”, ediția a doua, 2001. De la stânga: profesorul universitar Andrei Munteanu, membru corespondent Ion Toderaș, doctorul Mircea Vicol, doctorul habilitat Anatol David, doctorul habilitat Dumitru Erhan, doctorul habilitat Valeriu Derjanschi. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00053

Savantul Ion Toderaș este cunoscut în mediul științific drept o personalitate sobră, echilibrată, întotdeauna cu o poziție fermă, argumentată și bine conturată în problemele cardinale ale managementului academic. În mediul privat, într-o atmosferă distinsă, cu rudele și prietenii se prezintă ca un om bine dispus, plin de vorbe înaripate, uneori pus pe glume… Din amintirile celor trei surori (lelea Elena, Dora, mezina Veruța) și ale fratelui mai mic Dumitru, desprindem crâmpeie inedite din biografia privată a notoriului zoolog. Omul de știință își amintește cu mult drag de copilărie și de micile șotii, pe care le comentează cu o vorbă din bătrâni: „copil cuminte și babă frumoasă nu există”.

5

 Ion Toderaș analizând strategic programul de activitate pentru anii 2014–2018 în calitate de candidat la postul de director al Institutului de Zoologie al AȘM, 2014. Foto: Eugenia Tofan

  1. Tata academicianului Ion Toderaș, Chirică Ion Toderaș (20.10.1921–05.02.2005), era un „om vesel și isteț”, sufletul petrecerilor, nu-i plăceau oamenii ursuzi și bârfitori. Avea „patru clase românești” și nu-l întrecea nimeni la capitolul cultură generală și vorbe de duh. Găsea replici spirituale la orice expresie. Învățătorii din școala medie din Logănești îl ocoleau „pentru a evita încurcătura cu înțeleptul satului”. Odată a intrat chiar în polemici socratice cu poetul Iulian Filip, oaspete de onoare la Logănești. Chirică Ion Toderaș avea un bagaj bogat de exemple de înțelepciunea populară încât sătenii îl numeau „Ion Creangă de Logănești”. Făcea zilnic naveta, pe jos, la serviciu, aflat la o depărtare de 4-5 km de casă. Consuma o mâncare modestă și practic nu a fost bolnav. Nu avea încredere în nimeni ca să-i lucreze ogorul privat.

1

Chirică Toderaș (tatăl acad. Ion Toderaș), Mihai Toderaș (fratele tatei) și Alexandru (?) în armata română. Arhiva privată Ion Toderaș

2. Mama, Maria Mihail Toderaș (15.01.1924–18.01.1995) nu avea școală, însă avea o înțelepciune nativă, își iubea familia și avea grijă să nu le lipsească nimic copiilor. Vorba mamei despre sănătate și pace în țară și acuma este laitmotivul vieții copiilor. Academicianul Ion Toderaș a împrumutat armonios aceste calități native de la părinți.

2

Ion Toderaș cu feciorul Alexandru la Baza de Odihnă „Știința” a Academiei de Științe a RSS Moldovenești. Satul Nikolaevka (Balabanovka), raionul Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odesa (Basarabia de altădată), 1980. Arhiva privată Ion Toderaș

3. Viitorul academician a trecut prin mari greutăți pentru a ajunge la realizările arhicunoscute de toată lumea. Mama vindea câte o desagă de varză pentru a întreține cheltuielile studentului, iar tata muncea câte o vară întreagă ca să aducă o mașină de lemne pentru a crea condiții elementare tinerei familii Toderaș, care sta în gazdă la Chișinău.

3

Portretul acad. Ion Toderaș la 50 de ani, executat de nepotul Nicolae Catan. Arhiva privată Ion Toderaș

4. Cunoscuții îl descriu pe academicianul Ion Toderaș ca pe un om dependent de muncă („workaholism”). Veruța, sora mai mică a savantului, își amintește: „Numai la lucru stătea, venea acasă, ca să plece… Mama zicea că trebuie să se mai oprească din munci. Deseori era lipsă de la evenimentele de familie: nunți, cumetrii, botezuri…”

5. În copilărie, frații Ion și Dumitru Toderaș deseori improvizau în gospodărie. Odată au încercat să pregătească, după exemplul mamei, niște plăcinte. Lucrul la bucătărie le-a fost însă încurcat de o pisică șireată, care a răsturnat vasul cu amestecul de făină și apă și a reușit să „picteze” cu aluat toată casa… și perdelele, și așternutul de pe jos, și păretarele… Sărmana mama… abia a putut salva băieții de furia justițiară a tatei.

6. O tradiție de familie, în ziua de Crăciun, a fraților Ion și Dumitru era vânătoarea de vrăbii. Acestea erau fripte la foc și constituiau un deliciu la masa de sărbătoare a întregii familii…

7. Pentru oamenii apropiați, academicianul Ion Toderaș este considerat un exemplu de disciplină. Surorile consideră că ordinea spartană creată de fratele lor renumit pot fi considerate „elemente extrase din perimetrul vieții cazone”. Abia sosit acasă, Ion Toderaș își anunța cu grijă familia că trebuie să plece, deoarece îl așteptau noile experimente de laborator…

8. Pe când frații Toderaș învățau la „școala veche”, încercau să trișeze drumul peste podul de peste Cogâlnic. Îl treceau direct. Odată însă s-a întâmplat un mic necaz. Frații n-au reușit să treacă râul, umplându-și cizmele cu apă. În așa stare era dificil să ajungi acasă și să nu fii pedepsit de mama. Colacul de salvare a fost bunica Vera, care a trecut nepoții direct pe cuptor, la cald. Cizmele le-a umplut cu cenușă pentru a se usca, deoarece a doua zi copiii trebuiau să plece la școală. Astfel, bunica și-a salvat nepoții fără a spune despre mica ispravă nimănui.

9. Odată frații Toderaș împreună cu un băiat mai mare pășteau vacile în zona Bucium a satului Logănești. Spre seară au trecut prin pădurea din apropiere. Deodată băiatul a început a țipa ca din gură de șarpe și să arate într-o direcție. Copiii și-au îndreptat ochii spre locul respectiv și li s-a ridicat părul în cap… au văzut un lup… care se orienta spre ei. Copiii s-au ascuns în mijlocul vitelor timorate… însă lupul avea calea lui… spre turma de oi. Drept urmare a acestei situații, s-a decis ca cireada de vite să fie adusă mai devreme acasă.

10. Într-o toamnă elevul Ion Toderaș, aflat la lucrări agricole, și-a fracturat mâna. A stat vreo două luni cu mâna bandajată în ghips. După ce i-a fost extras ghipsul, era necesară o perioadă de recuperare. De masare se ocupa o doamnă în vârstă. Tata a venit cu o idee ingenioasă. A cumpărat un acordeon rusesc (garmoșkă). Ținta a fost atinsă: s-a asigurat un exercițiu benefic al mâinii și, totodată, pacientul s-a învățat a cânta bine. Mai mult ca atât, dexteritățile de muzicant au fost testate cu mare succes, într-o toamnă tardivă și friguroasă, la o nuntă în sat. Munca i-a fost răsplătită pe măsură, căci nuntașii i-au majorat la maximum plata – 10 ruble. Ulterior, cu mare inspirație și talent interpreta melodii la nunți la „dezbrăcatul miresei” și la petrecerile flăcăilor din sat „la armată”. Această situație l-a făcut și pe fratele Dumitru să învețe a cânta la instrumente muzicale… n-a reușit însă să-l întreacă niciodată pe fratele său mai mare, care între timp s-a învățat să interpreteze bine și la chitară.

Ion Valer Xenofontov,

doctor în istorie

 

Sursă: http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-din-biografia-academicianului-ion-toderas-per-aspera-ad-astra_25097

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Costum pentru rolul actorului Constantin Constantinov (1915-2003) în piesa „Dimitrie Cantemir”. Sala de expoziții a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. Foto: IVX, 9 noiembrie 2018

IMG_4502

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Placa comemorativă „Constantin Constantinov (1915-2003) şi Ecaterina Kazimirova (1921-2012)”. (Mun. Chișinău, str. Alexei Șciusev nr. 71). Foto: IVX, 27 ianuarie 2019

Notă: Placa comemorativă în memoria iluştrilor actori de teatru şi cinema Constantin Constantinov şi Ecaterina Kazimirova a fost instalată la 10 iulie 2018 pe faţada clădirii în care au locuit. Cheltuielile pentru executarea şi instalarea plăcii comemorative au fost asigurate de familia Constantinov şi alte donații. Cei doi actori au stat la bazele constituirii primului teatru dramatic național din spațiul actual al Republicii Moldova.

IMG_5088

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Casa în care au locuit artiștii poporului din Moldova Constantin Constantinov (1915-2003) și Ecaterina Kazimirova (1921-2012). (Mun. Chișinău, str. Alexei Șciusev nr. 71). Foto: IVX, 27 ianuarie 2019
IMG_5090

CARTEA LUNII IANUARIE 2019

Valentin Burlacu, Unirea Basarabiei și recunoașterea ei internațională  /Recenzenți: Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu, Nicolae Cibotari, Ion Valer Xenofontov, Chișinău, Tipogr. „Cavaioli”, 2018, 394 p. ISBN 978-9975-59-168-3

Proclamarea, la 24 ianuarie 1918, a independenței Republicii Democratice Moldovenești  față de Rusia  a constituit un eveniment extrem de important în viața românilor basarabeni, care a pus începutul unei noi etape a mișcării de renaștere și eliberare națională din ținut. Grație faptului că între Rusia și Basarabia se afla Ucraina independentă, populația a început să înțeleagă că trecutul Basarabiei îi indică altă direcție, în componența României.

Dr. conf. univ. Valentin Burlacu

1

2

 

DIN PATRIMONIUL SPIRITUAL ROMÂNESC

Psaltire, Râmnic, Tipografia Episcopiei, 1784

Însemnări:

F. 1 (jos): Ilie Tuluc

F. 2v-3r : „Sia Sfiataia kniga Mihaila Vasile Dubina”.

F. 3 (jos): „VLupașcu”.

F.  4r -9: „Această Psaltire este a mea dată de la moșu meu Isaia de la Mănăstirea Neamțu la anul 1884 siptimvrie în 15. V. Lupașcu”

F. 10-15: „Această Psaltire este cumpărată de la un evreu în preț de 4 franci la anul 1894 Ma… de semnatul N. Ioanovici”.

Deținător: Biblioteca privată a unei familii din satul Echimăuți, raionul Rezina.

Depistată în timpul cercetărilor de teren la 1 septembrie 2017 în satul Echimăuți, raionul Rezina.

Starea cărții: bună.

 

IMG_5775

CARTEA ANULUI 2018

Cercetătorul Ioan Lisnic este absolvent al Academiei Teologice din Moldova. Este doctor în teologie. A fost hirotonit preot în 1993, iar din 2006 a fost ales și numit în funcția de duhovnic al protopopiei Florești. Este autorul mai multor studii și articole de învățătură creștină și de istorie a Bisericii.

În anul 2018 protoiereul Ioan Lisnic a editat lucrarea „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” [1]. În același an, Ioan Lisnic a publicat și un studiu de sinteză referitor la soarta preoților din Basarabia anexată de URSS în urma înțelegerilor din protocolul adițional secret Molotov-Ribbentrop (august 1939)[2] .

3

Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, 330 p.: fig. ISBN 978-9975-3216-1-7

Redactor coordonator al volumului „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” este Angela Levința, iar redactor literar – Larisa Erșov. Macheta a fost elaborată de Maria Bondari, iar coperta de Elena Bocancea.

Lucrarea include un Cuvânt-înainte semnat de diaconul, lector universitar, doctor, Vasile M. Demciuc de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Universitarul menționează faptul că „puterea politică era hotărâtă la acea vreme să extermine orice religie, credința în Dumnezeu era definită drept «opiu pentru popor». Erau dărâmate bisericile de zid, dar nu și Biserica din sufletul oamenilor”[3].

De menționat faptul că tatăl autorului lucrării, preotul Grigore Lisnic (1930–2006), a fost deportat împreună cu soția sa și membrii familiei socrului în Siberia, în localitatea Muhino, rn. Șimanovsk, regiunea Amur. Probabil, intuim, de aici rezidă și metafizica lucrării, de a prezenta destinul părinților condamnați fără vină, deoarece autorul este „descendent dintr-o familie de slujitori care au suferit în urma prigoanelor din secolul trecut”[4]. În Introducerea volumului[5], autorul prezintă contextul istoric general al teroarii comuniste duse împotriva clericilor ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord. Autorii specifică faptul că lucrarea tinde să reconstituie „biografiile acelor preoți și cântăreți bisericești care au fost supuși represiunilor în timpul ateismului sovietic, arestați și condamnați la ani grei de temniță, de unde mulți nu s-au mai întors, fiind omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică. Identificarea preoților-martiri din Basarabia și Bucovina de Nord din timpul stăpânirii  sovietice rămâne o sarcină importantă pentru posteritate, avându-se în vedere rolul pe care politicile anticlericale represive ale autorităților sovietice l-au avut în proiectul de arhitectură socială, aplicat de regimul totalitar comunist, precum și valoarea spirituală a memoriei celor care și-au jertfit viața pentru credința în Dumnezeu”[6].

Regimul politic stalinist n-a cruțat clerul, considerându-l drept un element al trecutului. În realitate, noul stat sovietic, chiar de la începuturile existenței, n-a admis o coabitare cu alte mentalități, religii, sentimente, elemente sociale. S-a pus în aplicare cunoscutul principiu bolșevic: „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră”, iar acest fapt i-a vizat, în primul rând, pe clerici. S-au aplicat diverse forme de înlăturare a slujitorilor bisericii: de la cele extreme (de decimare, maltratare) până la unele mai moderate (deportare). Trimiterea forțată a clericilor în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice ca măsură represivă a vizat depersonalizarea, marginalizarea, înlăturarea sentimentului religios etc.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

[1] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, 330 p.

[2] Idem, Tributul martiric al preoţilor basarabeni în primul an de prigoană atee (1940–1941), în Reconstituiri istorice: Civilizaţie, valori, paradigme, personalităţi: In honorem academician Valeriu Pasat / Ed. şi red. şt.: Constantin Manolache; coord.: Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov,  Silvia Corlăteanu-Granciuc, Chişinău, Biblioteca Ştiinţifică (Institut) „A. Lupan”, 2018, pp. 316-336.

[3] Idem, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste.., p. 3.

[4] Ibidem, p. 4.

[5] Ibidem, pp. 5-7.

[6] Ibidem, p. 7.

IVX

 

4

Secvență de la prezentarea cărții „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri”, 5 decembrie 2018.

De la dreapta la stânga: preotul Octavian Moșin, doctor în teologie, conferențiar universitar; protoiereul Ioan Lisnic, doctor în teologie; Ioan (Moșneguțu), episcop de Soroca, vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, doctorand; Demir Dragnev, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei; Diana Ețco, doctor în istorie; Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie. Foto: arhiva personală a preotului Octavian Moșin