Author Archives: admin

CARTEA LUNII MARTIE 2019

 Declaraţia de autodeterminare de la Oradea din 12 octombrie 1918 / coord.: Gabriel Moisa, Sorin Şipoş, Ion Eremia. – Bucureşti : Editura Academiei Române, 2018, 324 p. ISBN 978-973-27-3017-1 I. Moisa. Gabriel (coord.) II. Şipoş, Sorin (coord.) III. Eremia, Ion (coord.)

 

Anul 1918 a cunoscut etapa decisivă a procesului de făurire a statului naţional unitar român. Factorul hotărâtor care a impulsionat lupta pentru întregire, canalizând eforturile întregului neam românesc în direcţia realizării Marii Uniri, a fost reprezentat de declanșarea unor ample mișcări populare pentru autodeterminare politică, naţional-statală, în toate provinciile românești aflate sub dominaţie străină.

Sfârșitul Marelui Război și începutul dezagregării monarhiei austro-ungare sub efectul propriilor sale contradicţii, au condus la recunoașterea principiului autodeterminării popoarelor. Ca urmare, și naţiunea română din Ungaria și Ardeal, dorind să facă uz de acest drept, a făcut apel la dreptul ca, liberă de orice înrâurire străină, să hotărască așezarea ei printre naţiunile libere. Astfel, redactarea Declaraţiei de la Oradea, din 12 octombrie 1918, în casa avocatului orădean dr. Aurel Lazăr, ca document fundamental al anului 1918, prin intermediul căruia a fost proclamată independenţa românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, a constituit o pagină antologică a gândirii și acţiunii politice românești, așezându-se alături de alte texte, de anvergură naţională, menite a demonstra voinţa de libertate și unire a peste trei milioane și jumătate de români.

Așadar, în anul Centenar, nu putem să nu observăm faptul că Oradea a jucat un rol crucial în realizarea acestui deziderat marcând debutul structurat al procesului de unire a Transilvaniei cu România înfăptuit prin deciziile Marii Adunări Naţionale din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Tocmai de aceea, marcarea acestui eveniment de importanţă crucială pentru destinul naţiunii române a devenit pentru noi, cei de astăzi, o obligaţie fundamentală urmând să urmărim cum s-au întâmplat lucrurile și să stabilim locul momentului 12 octombrie 1918 în istoria naţională. În acest sens, în perioada 9-11 octombrie 2018, la Oradea, a fost organizată o conferinţă știinţifică internaţională intitulată Europa Centrală la „…spargerea lumii”. Declaraţia de autodeterminare de la Oradea din 12 octombrie 1918. Organizatorii au fost Centrul de Studii Interdisciplinare din Oradea, filială a Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca al Academiei Române, Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice și Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Oradea alături de Facultatea de Istorie și Filosofie a Universităţii de Stat din Chișinău, Republica Moldova și Departimento di Studi Linguistici e Letterari, Università Degli Studi di Padova, Italia. Au participat specialiști din România, dar și din Ungaria, Moldova și Serbia.

 Coordonatorii

Oradea, 1 Decembrie 2018

Coperta Gabi Moisa volum Academie (1)_001

Gabi Moisa Volum conferinta Editura Academiei (1)_005

 

Gabi Moisa Volum conferinta Editura Academiei (1)_006

APARIȚIE EDITORIALĂ

Reconstituiri istorice : Civilizaţie, valori, paradigme, personalităţi : In honorem academician Valeriu Pasat / Inst. de Istorie, Bibl. Şt. (Inst.) „Andrei Lupan” ; ed.: Constantin Manolache ; coord.: Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu ; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov, Silvia Corlăteanu-Granciuc.  – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) „A. Lupan”, 2018 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”). – 628 p. : fot., tab. Rez.: lb. engl. – Referinţe bibliogr. în subsol. – 100 ex. ISBN 978-9975-3183-9-6.

1_Pasat_V_02

Vezi In_honorem_acad_Pasat_1-4

In_honorem_V_Pasat Internet

APARIȚIE EDITORIALĂ

Istorie şi cultură : In honorem academician Andrei Eşanu / Inst. de Istorie, Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; ed.: Constantin Manolache  ; coord.: Gheorghe Cojocaru, Igor Cereteu  ; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov, Silvia Corlăteanu-Granciuc. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2018 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 780 p. : fig., tab. Texte : lb. rom., fr., engl., alte lb. străine. – Rez.: lb. engl. – Bibliogr. în note de subsol. – 100 ex. ISBN 978-9975-3283-6-4.

2. Esanu_And

Vezi In_honorem_acad_Esanu_1-5

In_honorem_acad_Esanu_internet

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi /Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi (Mihai Eminescu).

Foto: Campionul Olimpic Tudor Casapu alături de mama Eudochia, 2011. Sursă: arhiva privată Tudor Casapu

Notă: Mama este ceva sfânt pentru fiecare persoană, dar cu atât mai mult că noi eram acasă nouă copii și până în 1977, a fost tata, iar după aceea rămânând singură vroia pe toți să ne mângâie, să ne alinte și dacă șapte copii eram unul după altul (diferența de 1-2 ani), atunci a fost o mamă eroină. Îmi povestea când am fost internat în spital de mic copil, că s-a pus ca o lupoaică deasupra și convingea prin toate mijloacele pe medici că trebuie să-mi pună picurători și gata.

Fiecare mamă vrea ca copilul să fie cât mai bine protejat, să fie cât mai curățel, să arate bine, să fie sătul, împăcat etc. Chiar când existau acele conflicte între noi, se străduia întotdeauna să ne împace pe toți. Dar e clar că fiecare părinte vrea ca copilul ei să ajungă cineva în viață, să-i vadă viitorul asigurat. Chiar dacă l-a căsătorit, a trecut cu traiul deoparte, are familia sa, totuși își face griji și vrea ca copiii, nepoții să trăiască bine, și fie bine educați, îngrijiți.

Tata, cu toate că a decedat la o vârstă timpurie (47 ani) întotdeauna se străduia să ne învețe numai de bine, să putem face multe lucruri, să fim gospodari în viață ca să nu arate cu degetul nimeni la noi. Ne zicea că în viață trebuie să știi să faci de toate.

Cu frații ne-am susținut întotdeauna. Clar că și copiii ne mai certam, ne mai trânteam, mai ales că eram ca toți zbânțuiți. Cel mai important e că ne susținem în viață și am avut de la cine învăța multe lucruri. Întotdeauna acele modalități de viață sau trăsăturile se transmit mai departe. De aceea, în familiile mari se educă unii pe alții.

Despre surori. Am două surori care erau mai gingașe, dar care întotdeauna ne înțelegeau. Ele nu puteau fi nici alintate, dar nici obijduite. Sora Ana era între frații mai mari, după care fratele Vasile, sora Zina și noi, cei mai mici. Ele erau cam la mijloc și, vrei nu vrei, trebuia să le stimăm și să le protejăm. (Tudor Casapu, Campion Olimpic)

Рисунок1

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Familia Casapu din satul Mingir, rn. Kotovsc (în prezent, Hîncești): Zinaida, Mihai, Dumitru, mama Eudochia cu Tudor în brațe, Ana și Vasile, 1965. Sursă: arhiva privată Tudor Casapu

Notă: „Eram mulți copii în familie și ne creșteam unii pe alții… Pe strada noastră practic toate familiile erau numeroase, câte 6-7-8 copii. Erau și familii cu 15 copii”. (Din interviul realizat de Ion Valer Xenofontov cu campionul olimpic Tudor Casapu la 25 august 2014)

Рисунок1

 

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Profesorul universitar V. Andrunachievici. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00523d

Notă: ANDRUNACHIEVICI, Vladimir (3 aprilie 1917, Sankt Petersburg, Rusia – 22 iulie 1997, Chişinău) – matematician, domeniul ştiinţific: algebră. Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1958), profesor universitar (1961). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

 

000523

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Iachim Grosul (unicul din rândul trei), președintele Academiei de Științe a RSS Moldovenești (1961–1976), la Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS, 9-14 decembrie 1963. Kremlin,  Moscova. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00524

00524

ZECE CURIOZITĂȚI DIN BIOGRAFIA ACADEMICIANULUI ION TODERAȘ

(Per aspera ad astra)

Motto: „Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta,

măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic”.

Albert Einstein (1879–1955), fizician, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1921)

„Viața este o ciudataă comedie care amestecă împreună și dureri

și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns”.

 Alexandru Macedonski (1854–1920), poetul rondelurilor,

membru post-mortem al Academiei Române (2006)

 

Academicianul Ion Toderaș este fondatorul şcolii Biogeochimia ecofiziologică a animalelor, care a deschis noi frontiere vizând fundamentarea unor principii necunoscute antecedent în cuantificarea funcţionării populaţiilor de animale în ecosistemele acvatice şi cele terestre. A pregătit 10 doctori habilitaţi şi 30 doctori în ştiinţe. Este autor a circa 600 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 25 de monografii publicate în ţară şi peste hotare, coautor a 46 de brevete de invenție.

4

Cercetători științifici de la Institutul de Zoologie al AȘM în discuții referitoare la „Cartea Roșie a Republicii Moldova”, ediția a doua, 2001. De la stânga: profesorul universitar Andrei Munteanu, membru corespondent Ion Toderaș, doctorul Mircea Vicol, doctorul habilitat Anatol David, doctorul habilitat Dumitru Erhan, doctorul habilitat Valeriu Derjanschi. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00053

Savantul Ion Toderaș este cunoscut în mediul științific drept o personalitate sobră, echilibrată, întotdeauna cu o poziție fermă, argumentată și bine conturată în problemele cardinale ale managementului academic. În mediul privat, într-o atmosferă distinsă, cu rudele și prietenii se prezintă ca un om bine dispus, plin de vorbe înaripate, uneori pus pe glume… Din amintirile celor trei surori (lelea Elena, Dora, mezina Veruța) și ale fratelui mai mic Dumitru, desprindem crâmpeie inedite din biografia privată a notoriului zoolog. Omul de știință își amintește cu mult drag de copilărie și de micile șotii, pe care le comentează cu o vorbă din bătrâni: „copil cuminte și babă frumoasă nu există”.

5

 Ion Toderaș analizând strategic programul de activitate pentru anii 2014–2018 în calitate de candidat la postul de director al Institutului de Zoologie al AȘM, 2014. Foto: Eugenia Tofan

  1. Tata academicianului Ion Toderaș, Chirică Ion Toderaș (20.10.1921–05.02.2005), era un „om vesel și isteț”, sufletul petrecerilor, nu-i plăceau oamenii ursuzi și bârfitori. Avea „patru clase românești” și nu-l întrecea nimeni la capitolul cultură generală și vorbe de duh. Găsea replici spirituale la orice expresie. Învățătorii din școala medie din Logănești îl ocoleau „pentru a evita încurcătura cu înțeleptul satului”. Odată a intrat chiar în polemici socratice cu poetul Iulian Filip, oaspete de onoare la Logănești. Chirică Ion Toderaș avea un bagaj bogat de exemple de înțelepciunea populară încât sătenii îl numeau „Ion Creangă de Logănești”. Făcea zilnic naveta, pe jos, la serviciu, aflat la o depărtare de 4-5 km de casă. Consuma o mâncare modestă și practic nu a fost bolnav. Nu avea încredere în nimeni ca să-i lucreze ogorul privat.

1

Chirică Toderaș (tatăl acad. Ion Toderaș), Mihai Toderaș (fratele tatei) și Alexandru (?) în armata română. Arhiva privată Ion Toderaș

2. Mama, Maria Mihail Toderaș (15.01.1924–18.01.1995) nu avea școală, însă avea o înțelepciune nativă, își iubea familia și avea grijă să nu le lipsească nimic copiilor. Vorba mamei despre sănătate și pace în țară și acuma este laitmotivul vieții copiilor. Academicianul Ion Toderaș a împrumutat armonios aceste calități native de la părinți.

2

Ion Toderaș cu feciorul Alexandru la Baza de Odihnă „Știința” a Academiei de Științe a RSS Moldovenești. Satul Nikolaevka (Balabanovka), raionul Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odesa (Basarabia de altădată), 1980. Arhiva privată Ion Toderaș

3. Viitorul academician a trecut prin mari greutăți pentru a ajunge la realizările arhicunoscute de toată lumea. Mama vindea câte o desagă de varză pentru a întreține cheltuielile studentului, iar tata muncea câte o vară întreagă ca să aducă o mașină de lemne pentru a crea condiții elementare tinerei familii Toderaș, care sta în gazdă la Chișinău.

3

Portretul acad. Ion Toderaș la 50 de ani, executat de nepotul Nicolae Catan. Arhiva privată Ion Toderaș

4. Cunoscuții îl descriu pe academicianul Ion Toderaș ca pe un om dependent de muncă („workaholism”). Veruța, sora mai mică a savantului, își amintește: „Numai la lucru stătea, venea acasă, ca să plece… Mama zicea că trebuie să se mai oprească din munci. Deseori era lipsă de la evenimentele de familie: nunți, cumetrii, botezuri…”

5. În copilărie, frații Ion și Dumitru Toderaș deseori improvizau în gospodărie. Odată au încercat să pregătească, după exemplul mamei, niște plăcinte. Lucrul la bucătărie le-a fost însă încurcat de o pisică șireată, care a răsturnat vasul cu amestecul de făină și apă și a reușit să „picteze” cu aluat toată casa… și perdelele, și așternutul de pe jos, și păretarele… Sărmana mama… abia a putut salva băieții de furia justițiară a tatei.

6. O tradiție de familie, în ziua de Crăciun, a fraților Ion și Dumitru era vânătoarea de vrăbii. Acestea erau fripte la foc și constituiau un deliciu la masa de sărbătoare a întregii familii…

7. Pentru oamenii apropiați, academicianul Ion Toderaș este considerat un exemplu de disciplină. Surorile consideră că ordinea spartană creată de fratele lor renumit pot fi considerate „elemente extrase din perimetrul vieții cazone”. Abia sosit acasă, Ion Toderaș își anunța cu grijă familia că trebuie să plece, deoarece îl așteptau noile experimente de laborator…

8. Pe când frații Toderaș învățau la „școala veche”, încercau să trișeze drumul peste podul de peste Cogâlnic. Îl treceau direct. Odată însă s-a întâmplat un mic necaz. Frații n-au reușit să treacă râul, umplându-și cizmele cu apă. În așa stare era dificil să ajungi acasă și să nu fii pedepsit de mama. Colacul de salvare a fost bunica Vera, care a trecut nepoții direct pe cuptor, la cald. Cizmele le-a umplut cu cenușă pentru a se usca, deoarece a doua zi copiii trebuiau să plece la școală. Astfel, bunica și-a salvat nepoții fără a spune despre mica ispravă nimănui.

9. Odată frații Toderaș împreună cu un băiat mai mare pășteau vacile în zona Bucium a satului Logănești. Spre seară au trecut prin pădurea din apropiere. Deodată băiatul a început a țipa ca din gură de șarpe și să arate într-o direcție. Copiii și-au îndreptat ochii spre locul respectiv și li s-a ridicat părul în cap… au văzut un lup… care se orienta spre ei. Copiii s-au ascuns în mijlocul vitelor timorate… însă lupul avea calea lui… spre turma de oi. Drept urmare a acestei situații, s-a decis ca cireada de vite să fie adusă mai devreme acasă.

10. Într-o toamnă elevul Ion Toderaș, aflat la lucrări agricole, și-a fracturat mâna. A stat vreo două luni cu mâna bandajată în ghips. După ce i-a fost extras ghipsul, era necesară o perioadă de recuperare. De masare se ocupa o doamnă în vârstă. Tata a venit cu o idee ingenioasă. A cumpărat un acordeon rusesc (garmoșkă). Ținta a fost atinsă: s-a asigurat un exercițiu benefic al mâinii și, totodată, pacientul s-a învățat a cânta bine. Mai mult ca atât, dexteritățile de muzicant au fost testate cu mare succes, într-o toamnă tardivă și friguroasă, la o nuntă în sat. Munca i-a fost răsplătită pe măsură, căci nuntașii i-au majorat la maximum plata – 10 ruble. Ulterior, cu mare inspirație și talent interpreta melodii la nunți la „dezbrăcatul miresei” și la petrecerile flăcăilor din sat „la armată”. Această situație l-a făcut și pe fratele Dumitru să învețe a cânta la instrumente muzicale… n-a reușit însă să-l întreacă niciodată pe fratele său mai mare, care între timp s-a învățat să interpreteze bine și la chitară.

Ion Valer Xenofontov,

doctor în istorie

 

Sursă: http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-din-biografia-academicianului-ion-toderas-per-aspera-ad-astra_25097

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Costum pentru rolul actorului Constantin Constantinov (1915-2003) în piesa „Dimitrie Cantemir”. Sala de expoziții a Teatrului Naţional „Mihai Eminescu”. Foto: IVX, 9 noiembrie 2018

IMG_4502

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Placa comemorativă „Constantin Constantinov (1915-2003) şi Ecaterina Kazimirova (1921-2012)”. (Mun. Chișinău, str. Alexei Șciusev nr. 71). Foto: IVX, 27 ianuarie 2019

Notă: Placa comemorativă în memoria iluştrilor actori de teatru şi cinema Constantin Constantinov şi Ecaterina Kazimirova a fost instalată la 10 iulie 2018 pe faţada clădirii în care au locuit. Cheltuielile pentru executarea şi instalarea plăcii comemorative au fost asigurate de familia Constantinov şi alte donații. Cei doi actori au stat la bazele constituirii primului teatru dramatic național din spațiul actual al Republicii Moldova.

IMG_5088

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Casa în care au locuit artiștii poporului din Moldova Constantin Constantinov (1915-2003) și Ecaterina Kazimirova (1921-2012). (Mun. Chișinău, str. Alexei Șciusev nr. 71). Foto: IVX, 27 ianuarie 2019
IMG_5090

CARTEA LUNII IANUARIE 2019

Valentin Burlacu, Unirea Basarabiei și recunoașterea ei internațională  /Recenzenți: Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu, Nicolae Cibotari, Ion Valer Xenofontov, Chișinău, Tipogr. „Cavaioli”, 2018, 394 p. ISBN 978-9975-59-168-3

Proclamarea, la 24 ianuarie 1918, a independenței Republicii Democratice Moldovenești  față de Rusia  a constituit un eveniment extrem de important în viața românilor basarabeni, care a pus începutul unei noi etape a mișcării de renaștere și eliberare națională din ținut. Grație faptului că între Rusia și Basarabia se afla Ucraina independentă, populația a început să înțeleagă că trecutul Basarabiei îi indică altă direcție, în componența României.

Dr. conf. univ. Valentin Burlacu

1

2

 

DIN PATRIMONIUL SPIRITUAL ROMÂNESC

Psaltire, Râmnic, Tipografia Episcopiei, 1784

Însemnări:

F. 1 (jos): Ilie Tuluc

F. 2v-3r : „Sia Sfiataia kniga Mihaila Vasile Dubina”.

F. 3 (jos): „VLupașcu”.

F.  4r -9: „Această Psaltire este a mea dată de la moșu meu Isaia de la Mănăstirea Neamțu la anul 1884 siptimvrie în 15. V. Lupașcu”

F. 10-15: „Această Psaltire este cumpărată de la un evreu în preț de 4 franci la anul 1894 Ma… de semnatul N. Ioanovici”.

Deținător: Biblioteca privată a unei familii din satul Echimăuți, raionul Rezina.

Depistată în timpul cercetărilor de teren la 1 septembrie 2017 în satul Echimăuți, raionul Rezina.

Starea cărții: bună.

 

IMG_5775

CARTEA ANULUI 2018

Cercetătorul Ioan Lisnic este absolvent al Academiei Teologice din Moldova. Este doctor în teologie. A fost hirotonit preot în 1993, iar din 2006 a fost ales și numit în funcția de duhovnic al protopopiei Florești. Este autorul mai multor studii și articole de învățătură creștină și de istorie a Bisericii.

În anul 2018 protoiereul Ioan Lisnic a editat lucrarea „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” [1]. În același an, Ioan Lisnic a publicat și un studiu de sinteză referitor la soarta preoților din Basarabia anexată de URSS în urma înțelegerilor din protocolul adițional secret Molotov-Ribbentrop (august 1939)[2] .

3

Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, 330 p.: fig. ISBN 978-9975-3216-1-7

Redactor coordonator al volumului „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” este Angela Levința, iar redactor literar – Larisa Erșov. Macheta a fost elaborată de Maria Bondari, iar coperta de Elena Bocancea.

Lucrarea include un Cuvânt-înainte semnat de diaconul, lector universitar, doctor, Vasile M. Demciuc de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Universitarul menționează faptul că „puterea politică era hotărâtă la acea vreme să extermine orice religie, credința în Dumnezeu era definită drept «opiu pentru popor». Erau dărâmate bisericile de zid, dar nu și Biserica din sufletul oamenilor”[3].

De menționat faptul că tatăl autorului lucrării, preotul Grigore Lisnic (1930–2006), a fost deportat împreună cu soția sa și membrii familiei socrului în Siberia, în localitatea Muhino, rn. Șimanovsk, regiunea Amur. Probabil, intuim, de aici rezidă și metafizica lucrării, de a prezenta destinul părinților condamnați fără vină, deoarece autorul este „descendent dintr-o familie de slujitori care au suferit în urma prigoanelor din secolul trecut”[4]. În Introducerea volumului[5], autorul prezintă contextul istoric general al teroarii comuniste duse împotriva clericilor ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord. Autorii specifică faptul că lucrarea tinde să reconstituie „biografiile acelor preoți și cântăreți bisericești care au fost supuși represiunilor în timpul ateismului sovietic, arestați și condamnați la ani grei de temniță, de unde mulți nu s-au mai întors, fiind omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică. Identificarea preoților-martiri din Basarabia și Bucovina de Nord din timpul stăpânirii  sovietice rămâne o sarcină importantă pentru posteritate, avându-se în vedere rolul pe care politicile anticlericale represive ale autorităților sovietice l-au avut în proiectul de arhitectură socială, aplicat de regimul totalitar comunist, precum și valoarea spirituală a memoriei celor care și-au jertfit viața pentru credința în Dumnezeu”[6].

Regimul politic stalinist n-a cruțat clerul, considerându-l drept un element al trecutului. În realitate, noul stat sovietic, chiar de la începuturile existenței, n-a admis o coabitare cu alte mentalități, religii, sentimente, elemente sociale. S-a pus în aplicare cunoscutul principiu bolșevic: „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră”, iar acest fapt i-a vizat, în primul rând, pe clerici. S-au aplicat diverse forme de înlăturare a slujitorilor bisericii: de la cele extreme (de decimare, maltratare) până la unele mai moderate (deportare). Trimiterea forțată a clericilor în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice ca măsură represivă a vizat depersonalizarea, marginalizarea, înlăturarea sentimentului religios etc.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

[1] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, 330 p.

[2] Idem, Tributul martiric al preoţilor basarabeni în primul an de prigoană atee (1940–1941), în Reconstituiri istorice: Civilizaţie, valori, paradigme, personalităţi: In honorem academician Valeriu Pasat / Ed. şi red. şt.: Constantin Manolache; coord.: Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov,  Silvia Corlăteanu-Granciuc, Chişinău, Biblioteca Ştiinţifică (Institut) „A. Lupan”, 2018, pp. 316-336.

[3] Idem, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste.., p. 3.

[4] Ibidem, p. 4.

[5] Ibidem, pp. 5-7.

[6] Ibidem, p. 7.

IVX

 

4

Secvență de la prezentarea cărții „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri”, 5 decembrie 2018.

De la dreapta la stânga: preotul Octavian Moșin, doctor în teologie, conferențiar universitar; protoiereul Ioan Lisnic, doctor în teologie; Ioan (Moșneguțu), episcop de Soroca, vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, doctorand; Demir Dragnev, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei; Diana Ețco, doctor în istorie; Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie. Foto: arhiva personală a preotului Octavian Moșin

 

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Gheorghe [Trofimovici] Patic (dreapta), cel mai respectat profesor al tuturor timpurilor din satul Echimăuți, raionul Rezina. Anii 1950. Foto: Arhivă privată

Notă: Gheorghe [Trofimovici] Patic a fost profesor de istorie și director de școală. Avea un prestigiu social înalt. Oamenii îl respectau, considerându-l un exemplu de OM și CETĂȚEAN. Veneau la el acasă bătrâni ca să-l consulte. Atunci când venea la alimentara din localitate, să procure ceva, în plină criză economică din anii 1980, oamenii din localitate îi făceau rând, prioritar, să cumpere ceva. Niciodată n-a abuzat. Stătea în rând cu toată lumea. Personal îl ocoleam. Nu că îmi era frică de el, ci pentru că îl RESPECTAM foarte tare. Să nu greșesc cu ceva!!! Am îndrăgit ISTORIA grație acestui OM MINUNAT. Istoricul englez Arnold Toynbee (1889–1975) spunea: „Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate”. Ochii curioși ai profesorului Gheorghe [Trofimovici] Patic demonstrează că era un MARE ISTORIC.

IVX

IMG_5796

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Fierari de Echimăuți (de la stânga la dreapta): Afanasii Surdu ține plugul [plugul îi aparținea gospodarului Gheorghe Gârlea], Ștefan Cebotari se pregătește să lovească cu ciocanul, iar Alexandru [Lionidovici] Cojocaru lucrează la nicovală (ilău). Instantaneu foto realizat în afara fierării. Anii 1960. Arhivă privată

IMG_5810

 

ZECE CURIOZITĂȚI

Pașaportul localității

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE SATUL LOGĂNEȘTI, RAIONULUI HÂNCEȘTI

 

Motto: „Cu un murmur de izvor ne amintește/

Să nu uităm de vatra strămoșească/

 De cuibușorul nostru „Logănești”/

Să mai venim la casa părintească”.

Fragment din Imnul satului Logănești.

Versuri și muzică de Viorel Martin

Satul Logănești este situat în nordul raionului Hâncești, la o distanță de 9 km de centrul raional și la 46 km de stația de cale ferată Chișinău. Localitatea, amplasată pe o regiune de deal, este traversată de râul Cogâlnic, cunoscut și cu formele Kogâlnic, Cohâlnic sau Cunduc. Fondul apelor din Logănești este format din 32 ha – râul Cogâlnic și un iaz.

În 1973, localitatea număra 3 796 de locuitori. Din anii 1990, numărul populației din sat este relativ stabil. În 1994 în localitate trăiau 4 149 de oameni, iar în 2004 – 4 117 locuitori. La 24 iulie 2018, numărul total al populației era estimat la 4 200 de locuitori. Peste hotare activează peste 1 000 de persoane, ale căror bani sunt utilizați la procurarea tehnicii agricole, construcția caselor de locuit și alte activități. În localitate sunt 1 476 case de locuit cu o suprafață de 229 ha. La 1966, școala a obținutp statutul de școală medie, iar în 1981 instituția de învățământ din localitate a fost transferată într-o clădire de trei etaje cu 1100 de locuri. În prezent, în Gimnaziul „Logănești” învață 270 de elevi. Grădinița de copii „Andrieș” este frecventată de 160 de copii. În Centrul de Sănătate activează doi medici cu studii superioare și șase surori medicale. Timp de șase zile pe săptămână, medicul de familie este prezent în localitate. Viața socioculturală este întreținută de două biblioteci înzestrate cu calculatoare din proiectul „Novoteca”, un stadion cu teren de fotbal etc. Fondul funciar al localității are o suprafață de 4 403 ha. Fondul forestier gestionat de Agenția de Stat pentru Silvicultură „Moldsilva” este constituit din 1 543 ha, cel al APL „Logănești” – 120 ha. În sat funcționează 11 întreprinderi comerciale/SRL-uri: SRL „IMD” dispune de 25 ha de plantații cu prune și o secție de uscare și prelucrare a prunelor; SRL „Crist-Valg” activează în domeniul agricol și al comerțului, dispune de brutărie; SRL „Dovimar-Trans” activează în domeniul transportului peste hotare; SRL „Tehnostel-Car” dispune de 94 ha de teren agricol, iar în or. Hâncești deține o fermă cu 3 000 de capete de bovine pentru carne și un abator modern; SRL „V.V. Valster” are 43 ha de teren agricol pe care cultivă culturi agricole ș.a. Populația satului lucrează peste 1 300 ha de teren agricol. Se pune accent pe creșterea animalelor. Carnea este comercializată la abatorul din or. Hâncești, iar laptele este colectat la Cooperativa „Lăptișor Com” din localitate. Viața economică este animată și de alte unități: o moară pentru procesarea cerealelor și una pentru procesarea florii-soarelui, șapte magazine alimentare, două magazine de materiale de construcții, un magazin agricol. Prin sat trece drumul național R 44 Hâncești–Ungheni, 25 km, drumuri locale, din care 1,2 ha asfaltate, 10 km cu pietriș. Anual din fondul primăriei se repară 1,5 km de drum în variantă albă. Mai nou, în sat este cunoscut „drumul Gaburici”, care trece pe lângă casa părintească a actualului ministru al Economiei și Infrastructurii a Republicii Moldova. La capitolul comunicații menționăm activitatea „Moldelectrica”, cu rețele electrice cu tensiune înaltă (10 KV); SA „Moldtelecom” deține o stație ce asigură activitatea serviciilor de telefonie fixă a satului, cu peste 1200 de telefoane și internet; SA „Voxtel”, „Moldcell”, care asigură funcționarea telefoniei mobile. În sat derulează proiectul „Aprovizionarea cu apă potabilă și sistemele de evacuare și purificare a apelor uzate în s. Logănești”. Rețeaua de apă este de 11 km, cu 267 de conexiuni pentru 560 de persoane. În paralel, se efectuează și lucrări la instalarea rețelelor de canalizare constituite din 3 km. Lungimea totală a rețelelor sistemelor de canalizare este formată din 16 km. În anul 2006 a început gazificarea localității. În prezent sunt instalate 12,8 km cu rețele de tensiune medie și joasă la care sunt conectate peste 600 de case, toate instituțiile administrative, trei agenți economici. Săptămânal prin localitate trec 105 rute regulate. Suprafața totală a celor opt clădiri publice este de 8 038 m². Una din clădirile publice utilizează surse de energie regenerabilă.

1Școala primară din Logănești, în construcție, 1936. Sursă: Mihai M. Voia, Județul Lăpușna. 1934–1937, București, „Cartea românească”, 1937, vol. II, p. 124

  1. Așezarea are vestigii istorice milenare. În 2017, în proximitatea satului Logănești, specialiștii au descoperit un sit arheologic, care se întinde pe o lungime de 500 m și lățime de peste 250 m. Un strat arheologic este datat cu sec. XII î. Hr. O altă conexiune istorică este descoperirea unui cimitir medieval. În urma alunecărilor de teren, mormintele au ieșit la suprafață. În zonă au fost descoperite două monede medievale de origine suedeză, ceramică din sec. XVI–XVII.2Proiectul de edificare a bisericii din s. Logănești. Pânză, dimensiunile 70×60 cm. Arhiva curentă a Bisericii „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil”
  2. În profilul unei justiții a istoriei, sfidând istoriografia, localnicii consideră că anul de întemeiere a localității începe din timpul domnului Țării Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt. Într-un uric din 1457 al voievodului Ștefan se amintește numele boierului Lohan, împroprietărit cu câteva fălci de pământ, vatra numită „siliștea Lohanului”. În anul 1600, urmașii boierului au vândut pământul logofătului Patrașco. Pe parcurs, „siliștea Lohanului” s-a contopit cu „Pulberenii din matca Cogâlnicului”, devenind moșie a Mănăstirii Neamț. La 5 aprilie 1655, în Divanul Moldovei s-a judecat neînțelegerea dintre localnici și clericii lăcașului sfânt. Într-un zapis de hotărnicire din 28 iulie 1667 a câtorva boieri moldoveni despre împărțirea satului Stolniceni, în ținutul Lăpușna, se amintește „di ocină… dinspre Lohănești”. La 25 aprilie 1740, din indicația lui Grigore Ghica Vodă, Ștefan, pârcălab de Lăpușna împreună cu căpitanul Onofrei Pojoga și vornicul Ursu din Stolniceni urmau să cerceteze cazul lui Nicolae Grosul din Ciuciuleni, care susținea că a avut scrisori de recomandare de răscumpărare a satului de la Postolache Covrig și alte rude de-ale lui, de la care pretindea că le-ar fi pierdut atunci când „i-au arsu casa lui de vreo 5 ani”. Ulterior, la 20 iunie 1740, Nicolae Grosul răscumpără cu 50 de lei de la Sandu și feciorul său, Constantin, Cărăbăț, „seliștea cu loculu Lohăneștii pe Cogâlnicu la ținutul Lăpușnii. Potrivit istoricului Sergiu Bacalov, acești Cărăbăț ar fi fost urmașii lui Ion Cărăbăţ, pârcălabul Lăpușnei. Neamul Cărăbăț a avut un rol însemnat în istoria medievală a Țării Moldovei.                     3Parohul Bisericii „Sf. Arh. Mihail și Gavriil” Leontie Lilicu în fața ușilor împărătești. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 iulie 2018
  3. Potrivit cercetătorului Alexandru Cerga, prima biserică cu hramul „Sf. Arh. Mihail şi Gavriil” din Logănești a fost atestată în 1797. Lăcașul sfânt era din lemn, acoperit cu stuf, îndestulat cu podoabe, veșminte și cărți. În 1862, în localitate funcționa o școală elementară, transferată în 1876 într-un nou edificiu. La începutul secolului al XX-lea, satul avea 258 de case, în care locuiau 1 324 de oameni. În localitate funcționa o școală de băieți cu o clasă, unde se învăța în limba rusă. Sătenii dețineau împreună cu țăranii din Pulbereni, 1 440 desetine de pământ. Armeanul Grigore I. Manuc Bey avea o proprietate funciară mai mare de două ori – 3 238 de desetine. Printre participanții la Marele Război sau Primul Război Mondial (1914–1918) menționăm logăneștenii Afteni I. Ababii, Teodor Gh. Antohi, Afteni I. Bulac, Toma I. Bunesco, Gheorghe I. Butnariu, Vasile A. Gaburici, Nistor Gh. Guba, Ion Gh. Morariu, Ion Gh. Sturzu. În anul 1923, în sat erau 520 de clădiri locuite, 484 de menage, o moară de vânt, poștă rurală. Primăria se afla în Șișcani. În anii 1930, în localitate s-au efectuat lucrări de construcții ale noilor obiective sociale și de reparație a infrastructurii. Astfel, între 1936 și 1937 au fost alocate 300 000 lei pentru construcția a două săli de clasă și locuința directorului școlii, edificându-se astfel o nouă școală. În 1936, s-au executat lucrări cu mașinile „Caterpillar” pe segmentul Dahnovici–Stolniceni–Logănești pe un segment de 12 km. Iar peste un an, în 1937, la Logănești s-a edificat un pod de 7 m în valoare de 42 000 lei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, locuitorii din satul Logănești au participat în marea conflagrație mondială atât în componența Armatei Române, cât și a celei sovietice.                               4Secvențe de la sărbătorirea a 560 de ani ai satului Logănești. Foto: 27 august 2017. Arhiva curentă a Primăriei Logănești
  4. Ca și în alte localități din Moldova sovietică, locuitorii din Logănești au fost supuși deportărilor, foametei. Meletie Moraru, primarul comunei Logănești în anii 1995–2003, își amintește că părinții lui în timpul foametei au fost nași de cununie la o familie „care au făcut o nuntă cu un castron de zeamă… asta a fost toată nunta”.                                 5Gospodari din satul Logănești în ambianța unui covor moldovenesc. De la stânga la dreapta: Natalia Movilean, Elena și Chiril Catan, Meletie Moraru (primarul s. Logănești în anii 1995–2003). Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 iulie 2018
  5. Între 1949 și 1953, în localitate au activat trei colhozuri: „Cuibîșev,” „Mikoian” și „Stalinistul”. După moartea lui Iosif Vissarionovici Stalin (1878–1953), secretar general al PC al URSS (1922–1953) și prim-ministru al Uniunii Sovietice (1941–1953), în perioada 1953–1980, în Logănești a activat colhozul „Дружба” („Prietenia”). Primul președinte al colhozului „Drujba” (1953– 1959) a fost bunicul lui Chiril Gaburici (care poartă numele și prenumele bunicului), prim-ministru Republicii Moldova în perioada 18 februarie 2015 – 22 iunie 2015. În anul 1972, producția globală a satului a constituit 1,2 mil. ruble, producția realizată – 819 mii ruble, inclusiv viticultură și pomicultură – 287 mii ruble, creșterea vitelor – 205 mii ruble, culturi tehnice – 131 mii ruble, cereale – 65 mii ruble. Venitul net constituia 180 mii ruble. La 1 ianuarie 1973, mijloacele fixe valorau 2,0 mil. ruble. În gospodărie erau 35 de tractoare, 17 autocamioane, 7 combine. În anii 1980–1994 gospodăria colectivă din localitate s-a numit sovhozul „Logănești”, iar între 1994 și 1998, CAP „Logănești”.                     6Maria și Chirilă Toderaș (născuți în anul 1933), părinți a șapte copii, oameni respectați în localitate. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 iulie 2018
  6. Sub aspect toponimic al satului Logănești desprindem următorii termeni: Bucium (3 km de la Hâncești), Ciuta, Cloanța, Șiereni, Șucvenil. Ciută, de exemplu, semnifică „căprioară” . Sunt cunoscute Mahala de Jos, Mahala de Sus. În partea de răsărit a localității sunt râpi cu următoarele denumiri: Budăi, Cornul (în formă de corn), Irești (în proximitatea iazului) ș.a. Sunt izvoare care se revarsă în Cogâlnic. Mai există râpile Valea Cailor, Clanța (unde erau stânele, acolo sunt izvoare), Grosu (unde există o stână). Într-o zonă de pâraie există râpa Șuierenilor, care duce în Cogâlnic. În altă direcție se află râpile Mărculesei, Laiu, Mitocul, Fâneței, Ciuta (era și o băltoacă unde se scăldau copiii). Moș Nistor Topală a fost un gospodar care avea grijă de toate izvoarele din sat. De la el a rămas în memoria colectivă izvorul lui Topală, în locul numit Fântâna Tâlharului, o topofobie, spațiu unde „lucra echipa lui Cotovschi”. În zona respectivă „sunt niște spini că nici vrăbiile nu pot intra prin ei”. La Cramă a existat o fântână frumoasă.78Secvențe din s. Logănești, rn. Hâncești. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 iulie 2018
  7. Lângă stâna de oi, aflată la marginea satului, „întotdeauna dădeau târcoale lupii”.
  8. Sătenii sunt oameni veseli, spirituali, fac haz de necaz. De exemplu, la băutura fermentată din mure îi zic „muriovka” .
  9. Odată cetățenii „autohtoni” ai satului, aflați la munci agricole, au întocmit o listă a tuturor „veneticilor” (celor neoriginari din localitate), au pus-o într-o sticlă de șampanie și au îngropat-o în pământ pentru ca generațiile viitoare „să afle de unde a venit vița”.DCIM100MEDIADJI_0088.JPGSatul Logănești, frumos în orice anotimp. Foto: 22 martie 2018. Arhiva curentă a Primăriei Logănești
  10. Spre deosebire de alte localități din împrejurimi (Stolniceni, Ciuciuleni ș.a.), logăneștenii nu prea au porecle. „Mai cu seamă au porecle cei din Mahala de Sus… acolo nu-l găsești fără porecle”. Toți locuitorii din Logănești numiți Rusu, în realitate, în documente, sunt trecuți ca Rotaru. Se presupune că sunt de origine etnică rusă. În localitate exista o tradiție ca numele bunicilor să-l poarte nepoții.

 Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie

 

NOUTATE EDITORIALĂ

_2018_DEP (1)

Bibliografie: Janna NIKOLAEVA, Lidia ZASAVIȚCHI

Editor și redactor științific: conf. univ., dr. hab. Constantin MANOLACHE

Coordonator: dr. Ion Valer XENOFONTOV

Responsabil de ediție: dr. Lidia PRISAC

Corectori: Elena Pistrui, Vitalie ȚURCANU

Procesare computerizată: Mariana RUSU

Coperta: Vitaliu POGOLȘA

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Deportările din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească : Bibliografie / Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; bibliogr.: Janna Nikolaeva, Lidia Zasaviţchi ; ed., red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Ion Valer Xenofontov ; resp. de ed.: Lidia Prisac. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2018 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 169 p.

ISBN 978-9975-3283-2-6.

016:94(478)

D 32

O PERSPECTIVĂ BIBLIOGRAFICĂ ASUPRA DEPORTĂRILOR

 DIN RSS MOLDOVENEASCĂ

 Prin elaborarea bibliografiei de față se urmărește o acțiune cu triplă semnificație: una științifică, una educațională și alta socioemoțională. S-a pornit de la premisa că, în perioada recentă, în mediul instituțional științific s-au editat mai multe lucrări referitoare la subiectul deportărilor organizate de autoritățile sovietice instalate în Basarabia. Bogăția și complexitatea acestor produse s-a diversificat ca tematică și abordare, iar cititorului interesat, deseori aflat într-o penurie de timp, îi este dificil se le cunoască în amploare. Totodată, demersul științific poate fi afectat în cazul în care lucrările de bază – fiind necunoscute – nu pătrund în spațiul public sau în cel de cercetare. Titlurile de monografii, articole din reviste și volume tematice sunt o expresie a realizărilor științifice referitoare la subiectul valurilor de deportări din Moldova sovietică. Tabloul cognitiv este completat și cu informații din spațiul instituțional-juridic. Actele normative și legislative se referă la subiectele privind statutul social al victimelor represiunilor politice, organizarea instituțională a unor organizații, acte de justiție a memoriei (de edificare a unor monumente consacrate comemorării evenimentelor traumatizante) etc.

Tematică pusă în discuție nu a aparținut doar mediului științific, ci se repertoriază și la spațiul publicistic. Mass-media a avut un rol de mediere între victimele deportărilor și societate, mediu instituțional public. Povestea celor deportați a fost transmisă în spațiul public și a oferit o imagine directă, netriată.

Alături de discursul „prelucrat” în atelierul cercetătorului, istoricului etc., există și un discurs „brut”, prezentat nemijlocit de martorii direcți ai faptului istoric realizat. Din această perspectivă, sursele documentare de arhivă, mărturiile audio și video sunt relevante în acest sens. Ele întregesc imaginea deportărilor și transmit prin releu emoțional mesaje complexe ale dimensiunii umane.

Fenomenul deportărilor, ca parte componentă a istoriei românilor din spațiul actual al Republicii Moldova, este asumat în mediul educațional prin lecțiile de prezentare a memoriilor celor deportați, prin materialele didactice prezentate în cadrul lecțiilor de istorie, educație civică etc. Or, lucrarea de față poate constitui un suport didactic pentru profesori, elevi, dar și pentru publicul studios – studenți, masteranzi, toți cei interesați de subiectul pus în discuție.

În esență, materialele acumulate, printr-un efort profesional și instituțional, creează un monument consacrat memoriei, istoriei traumatizante. E vorba de un fapt istoric major din istoria spațiului pruto-nistrean, care urmează să fie asumat în complexitate de societate.

Aceste achiziții editoriale constituie un rod al unei experiențe valoroase în domeniul cercetărilor bibliografice, fiind sistematizate cu grijă de două bibliografe consacrate din Republica Moldova, Lidia Zasavițchi și Janna Nikolaeva. În final, alcătuitoarele au realizat 1 234 de înregistrări. Lucrarea oferă o accesibilitate a informației prin intermediul indicelui de nume.

Cercetarea bibliografică este emblematică și reprezentativă pentru istoria contemporană marcată profund de ingerința factorului politic și ideologic în destine individuale și colective.

 

Dr. hab. Constantin MANOLACHE,

Dr. Ion Valer XENOFONTOV

Vezi Deportări_Bibliografie_

CARTEA LUNII DECEMBRIE 2018

Anatol Leșcu, Basarabia și asigurarea logistică a trupelor ruse în anii 1812-1874, București, Editura Militară, 2018, 302 p. ISBN 978-973-32-1070-2

Lucrarea elucidează rolul jucat de organismele militare imperiale în istoria ținutului dintre Prut și Nistru, precum și costurile reale pentru susținerea lor, suportate de populație, de societate, pe timp de pace și război.

Lescu

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Petru Ungurean(u) la vârsta de 5 ani cu părinții. Muzeul Științei al AȘM. Fotografie prezentată de acad. Boris Gaina. Fond foto. Cota arhivistică: 00507d

Notă: UNGUREANU, Petru (26 august 1894, s. Boghiceni, azi r-nul Hânceşti– 12 decembrie 1975, Chişinău) – oenolog, domeniul ştiinţific: vinificaţie. Doctor în ştiinţe tehnice (1940). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

00507

 

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Monument consacrat participanților celui de-al Doilea Război Mondial (în terminologia din epoca sovietică, „Marele Război pentru Apărarea Patriei”). S. Echimăuți, rn. Rezina, 1987. Arhivă privată

12

Motto-ul zilei:

„Citești o carte și la sfârșit, în loc să vezi că ai citit un autor, găsești un om”.

Blaise Pascal, savant francez, sec. XVII

CARTEA LUNII DECEMBRIE 2018

Diana Ețco, Școala teologică din Basarabia (1812-1917), Chișinău, 2018

Investigațiile minuțioase întreprinse de cercetătoare pe parcursul a peste un deceniu, privitoare la tema în cauză, s-au încununat cu elaborarea monografiei enunțate, originalitatea și caracterul novator al căreia rezidă din tentativa reușită de a prezenta o imagine integră a evoluției învățământului teologic din Basarabia în secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea în condițiile dominației autocratice a Imperiului Rus și a impactului asupra evoluției societății basarabene prin studierea și reflectarea componentelor principale ale activității școlii teologice, a politicii Sf. Sinod și a Cabinetului din Sankt-Petersburg în domeniul respectiv.

Lucrarea se bazează pe un substanțial suport documentar, fiind selectate, generalizate și studiate diverse materiale inedite din fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova, precum și pe variate informații statistice și descriptive, colectate din diferite surse documentare publicate, din lucrările unor autori din secolul al XIX-lea – prima jumătate al secolului al XX-lea, ceea ce evident sporește valoarea ei științifico-cognitivă. Bazându-se pe acest important suport factologic, autoarea a reflectat exhaustiv procesul de constituire a segmentului teologic al sistemului de învățământ din Basarabia în perioada respectivă și a părților constituante ale acestuia, evoluția politicii autorităților țariste în domeniul instruirii populației imperiului în ansamblu și, în special, a celei de la periferiile naționale ale acestuia, consolidarea tendințelor de centralizare a sistemului de dirijare a învățământului, menit să fortifice baza politico-ideologică a bisericii ruse țariste.

 Prof. univ., dr. hab. Demir Dragnev,

membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei

Scoala-teologica-din-Basarabia-1812-1917-Diana-ETCO-coperta_001

 

CARTEA LUNII NOIEMBRIE 2018

Gheorghe Baciu, Zece nume marcante ale neamului, Chișinău, Combinatul Poligrafic, 2018, 134 p. ISBN 978-9975-129-44-2

    În volum se prezintă informații referitoare doar la 10 nume de familii eminente, specifice neamului românesc, reprezentanții cărora s-au răspândit pe parcursul secolelor pe toate continentele, lăsând urme profunde și în dezvoltarea societății în noul loc de trai însă, deseori, dați uitării la baștina istorică.

Autorul

Scan1_001Scan10001_001

Ziua Internațională a Științei pentru Pace și Dezvoltare 2018

Teatrul Național „Mihai Eminescu”, 9 noiembrie 2018.

Secvență de la festivitatea consacrată Zilei Internaționale a Științei pentru Pace și Dezvoltare. Ministrul Educației, Culturii și Cercetării, Monica BABUC înmânează Diploma de gradul I a Guvernului Republicii Moldova doctorului habilitat Constantin MANOLACHE, directorul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”

IMG_4528